De la ora șapte dimineața încep ușor-ușor să se aprindă luminile în apartamente. Privit din afară, blocul arată precum un pom de Crăciun, cu o instalație care luminează haotic. Mai întâi se aprind becurile la familia Popescu. E deja știut că primul care se trezește e domnul Popescu, al cărui drum prin casă îl poți urmări foarte ușor.

Se ridică încet din pat, își pune în picioare papucii de casă, apoi pășește încet spre bucătărie. Știu asta din pricina luminii. Probabil pune de cafea. Pac! Stinge becul și pornește spre living. Camera se face albastră, semn că a pornit televizorul și urmărește programul de știri.

La etajul doi se aprind toate luminile deodată. Familia Ionescu are cinci copii și când se trezește unul, se trezesc toți. Se aud jucării care chițăie sub pașii grăbiți, cineva plânge că vrea suzetă, altcineva bate de perete o minge de fotbal.

La apartamentul alăturat, câinele roade zgomotos o garnitură de cauciuc găsită pe afară, iar la parter, Anda și-a început antrenamentul de diminieață și alergă pe banda electrică, înainte de a pleca la jobul de la uzină.

La mansardă, Artistul, așa cum îl porecliseră toți, începuse schițele în creion la o nouă lucrare, însă se pare că niște linii nu i-au ieșit așa cum își dorea, pentru că folosea guma de șters din ce în ce mai des și mai apăsat.

În fața blocului, mașinile își așteaptă cuminți stăpânii, iar un rastel de biciclete devine imediat liber când proprietarii coboară repede din scară, își pun lucrurile în coș, apoi par să zboare pe cele două roți.

——————

Afară plouă foarte tare, iar soarele nu vrea în niciun fel să se arate. E șapte dimineața, pentru că vechiul ceas al familiei Popescu zdrăngăne răgușit, de se aude pe toată scara. Domnul Popescu se pregătește să se dea jos din pat, însă constată cu stupoare că papucii lui de casă au dispărut. Desculț, nu mai face bătătoritul drum spre bucătărie, ci se duce direct în living ca să dea drumul la televizor. Simte că ceva nu e în regulă.

La familia Ionescu nu mai e zgomotul de altădată. Jucăriile nu mai chițăie și nu mai plânge nimeni din cauza suzetei și nici măcar mingea lovită de perete ca-n fiecare dimineață nu mai apare în peisaj.

Câinele de la apartamenul alăturat doarme liniștit, pesemne că nu mai are de ros acea garnitură de cauciuc, iar Anda a început o carte nouă în dimineața asta, pentru că, din nu știu ce motiv, banda transportoare a dispărut, așa că a lasat deoparte alergatul.

Artistul aruncă descumpănit schițe în coșul de gunoi. Nu îi ieșea niciun desen cum dorea, iar atunci când voia să șteargă liniile în creion, în mod bizar, nu-și mai găsea guma.

De altfel, în fața blocului, mașinile arătau tare caraghios, deoarece le lipseau roțile, iar acum păreau că stau pe burtă, în apa ce se adunase din cauza ploii. Iar rastelul era plin de cadre de bicicletă, care arătau ca niște figuri geometrice ciudate.

Iar pentru că ploua foarte tare, nimeni nu îndrăznea să iasă din casă, pentru că, pe nepusă masă, cizmele de cauciuc, singurele recomandate pe o vreme ca asta, parcă au intrat în pământ. Nu se găseau nicăireri în casă.

Dintr-odată, domnul Popescu trage un țipăt de uimire atunci când vocea din televizor anunță grav că a dispărut cauciucul, iar odată cu el, întreaga industrie s-a prăbușit. Acțiunile la Bursă scădeau cu o viteză covârșitoare, tot mai multe firme și uzine se închideau, iar economia a împietrit peste noapte.

Deși până acum nu i s-a dat importanță, dispariția cauciucului din această dimineață a pus pe modul freeze o țară întreagă. Se pare că nevoia de benzi transportoare, plăci tehnice din cauciuc, sau covorul din cauciuc se face tot mai resimțită, iar acestea sunt doar câteva dintre elementele care contribuiau la buna funcționare a oricărui lucru din jurul nostru.

Domnul Popescu ascultă în continuare discursul reprezentantului Elastimpex România. E uimit de tot ce aude, iar când omul de pe micul ecran începe să înșiruie o serie de domenii ca agricultura, industria chimică, materiale de construcții, industria auto sau industria extractoare, ce nu pot exista fără o simplă bandă de cauciuc, rămâne perplex. „Cine și-ar fi închipui” își spuse el și oftează a necaz. Acum își dă seamă de ce nu și-a găsit de dimineață papucii de casă. Aveau sigur cauciuc în ei de au dispărut brusc.

Însă, nu doar faptul că domnul Popescu a rămas desculț constituie o problemă. Aeroporturile din toată lumea sunt blocate din cauză lipsei unor benzi transportoare, industria auto se pregătește de colaps, iar programele de știri relatează pe lângă toate acestea și numeroase incidente cauzate de lipsa unor covoare de cauciuc cu structură anti-derapantă și a ploii excesive. La final, analiștii economici dezbat problema și evidențiază toate aspectele negative ale dispariției cauciucului printr-un infografic.

ziua în care a dispărut cauciucul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *