Să vă povestesc ceva. Eu am crescut la țară, în Moldova, iar până la liceu mi-am petrecut acolo toate verile. Cum calendarul arăta septembrie, cum îmi vinea tot mai greu să mă urnesc din gospodăria bunicilor și să mă întorc la școală. De altfel, cum să dai alergatul desculț prin iarbă, zgăibăratul prin copaci și adunatul ouălor din cuibar pe o uniformă plictisitoare, păr prins în două cozi atent împletite și pantofi care trebuiau mereu să lucească?

În plus, toamna era cea mai frumoasă perioadă. Dacă toată vara mergeam cu bunicii pe câmp și-i ajutam la treburi, când îngălbeneau frunzele copacilor știam că începem să culegem roadele muncii. Mai exact, activitatea mea preferată, culesul strugurilor și etapele facerii vinului.

În grădina bunicilor

Ei, și să vezi atunci agitația de pe lume în curtea bătrânilor. Se luau butoaiele de stejar din beci, se spălau bine, apoi se aducea zdrobitoarea (care, în perioada asta, nu era niciodată acasă, ci tot era plimbată prin sat, în funcție de cine culesese strugurii mai devreme).

O parte din via bunicilor (primăvara)

Cum bunicii aveau o vie destul de mare, țin mintea că activitatea asta dura cam două-trei zile. Toată gospodăria era inundată de parfumul strugurilor și peste tot vedeam valuri de lichid ghiurghiului. Iar eu? Eu aveam mustăți de must și zău că puteam să mă hrănesc o săptămâna întreaga doar cu asta.

Iar atunci când nu aveam răbdare să ajungă zdrobitoarea și pofteam la o cană de must, bunica mă învăța să zdrobesc singură strugurii culeși. Așa că ne spălam bine-bine pe mâini, ne suflecam mânecile până la cot, apoi începeam să stoarcem bietele boabe. Dar și ele parcă se răzbunau, căci pișcau în ultimul hal, iar la final, când terminam cu ele, trebuia să stau cu mâinile în apă rece, de la fântână, ca să-mi potolesc iritația și mâncărimea. Dar zău că merita. Până la ultima picătură.

Iar când bunicul punea cepul butoaielor, stăteam cu emoții. Pentru că, de aici, începea altă aventură, transformarea mustului în vin, vin din care apucam să gust abia în vacanța de iarnă, când mă întorceam la ei. Și atunci să vezi cum ne porneam să depănăm pățanii: „Mai ții minte bunicule când legam via în primăvară și am deșirat capotul bunicii ca să putem să înnoda aracii?”. În timpul ăsta, masa era plină de bunătăți: cartofi copți în rolă, turte făcute pe plită, brânză de la stână, sarmale. Pfoa, ospăț ca-n basmele pe care le citeam.

Bunicul cu motanii (Miron 1, Miron2)

Prin urmare, având tolba cu amintiri în spate, mi-a rămas pasiunea asta pentru vin, care vine la pachet cu setea pentru povești și mâncăruri asortate cu licoarea din pahar. Iar dacă ați citit O delicatesă a lui Muriel Barbery sau Camera de povestit a lui Michael Paterniti, înțelegeți exact la ce mă refer.

Bunica făcând aluatul pentru gogoși

Și cum în ultimele luni, fiind însărcinată, nu am mai băut deloc vin, m-am mulțumit să caut doar poveștile. Totodată, am început să mă documentez mai serios, așa că, datorită cărții lui Jancis Robinson, Expert în vin în 24 de ore, știu să citesc o etichetă și să fac alegeri în funcție de asta.

De asemenea, am descoperit cât de importantă este poziția geografică și clima în stabilizarea acidității sau a tăriei vinului și abia aștept să încep iar degustarea pentru că acum am mai multe noțiuni despre cum se face aceasta – de la privit și la mirosit, la testarea propriu-zisă, unde pot observa caracteristici precum aciditatea, dulceața, taninii sau alcoolul și aromele.

Un alt motiv pentru care sunt nerăbdătoare să desfac o sticlă de vin este lansarea recentă a magazinului online Jidvei unde pot fi găsite colecțiile exclusiviste Mysterium și Owner’s Choice.

Colecția Owner’s Choice poartă chiar numele celor două fiice ale proprietarului — Ana și Maria, însă colecția Mysterium este cea mă încântă mai tare. Puneți asta în seama pasiunii mele pentru storytelling…

Mysterium este mai mult decât o colecție de vinuri exclusiviste. Este, înainte de toate, o poveste în care totul pornește, așa cum sugerează și numele, de la provocarea de a afla misterul vinurilor, de a le desluși tainele. Niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării, iar povestea vinurilor Mysterium se desfășoară, asemeni firului Ariadnei, într-un labirint de arome și note ce par cunoscute, familiare, dar care nu se lasă ușor descifrate.

Iar dacă ar fi să-mi aleg un sortiment preferat, aș merge pe roze. Mai exact pe cupajul din soiuri nobile, Mysterium Cabernet Sauvignon + Syrah + Pinot Noir. Asta poate pentru că asociez acest vin cu serile răcoroase de vară din grădina bunicilor și-l văd ca un companion ideal la picnicuri pe malul apei, alături de gustări ușoare, așa, cât să nu-i tulbure efervescența și aroma, ci să le pună în valoare.

Oricum, până la momentul în care voi putea să sorb iar dintr-un pahar de vin, mă bucur de călătoria mea în timp, tocmai în curtea bunicilor, de unde a izvorât pasiunea. Și continui să învăț. Încă nu am aflat ce pahar e potrivit fiecărui tip de vin, ce ambalaj e cel mai bun pentru păstrare, ce trebuie să știu despre dop (filet, plută sau sintetic), cum se deschide o sticlă corect și dacă e cazul sau nu să fie lăsată la decantat.

Dar un lucru e cert, de acum nu mai cumpăr din magazin vin care este poziționat în picioare. Iar cunoscătorii îmi vor da dreptate… 🙂

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *