Ceai de tei seara, pancakes cu banane duminica, plimbări cu Mara, ieșiri pe bicicletă și alergat pe malul mării (poate voi scrie la un moment dat și cum m-am descurcat la Maratonul Nisipului). Suntem de mai bine de o lună și jumătate plecați din București și încercăm, cu greu, să reducem viteza pe care eram setați. Cătinel, la malul mării, cum ar veni.

Nu știu dacă este o experiență pentru toată lumea, dar eu una simțeam nevoia să încetinesc ritmul și să-mi restabilesc prioritățile. Așa că, pentru o perioadă, n-am mai deschis mailul de muncă, nici blogul, nu mi-am mai luat task-uri suplimentare și, poate cel mai greu, nu m-am mai mustrat pentru nimic. Nici pentru praful rămas neșters, nici pentru cărțile necitite, nici pentru că nu i-am spălat castronul lui Iancu sau pentru că (încă) am mai ars în unele zile ochiurile pentru micul-dejun.

Cât despre alte schimbări, mă documentez în continuare în legătură cu orice cumpăr și încerc să iau cele mai înțelepte decizii. Până acum am redus considerabil aportul de plastic din casă și fiecare nouă achiziție este documentată în amănunt. De exemplu, de la începutul anului, am trecut pe periuțele din bambus, în detrimentul celor din plastic, despre care am aflat că sunt făcute dintr-un soi care crește foarte repede și nu afectează habitatul urșilor koala.

Iar în ceea ce privește lucrurile pentru Mara, ei bine, dacă la început am cumpărat strictul necesar din magazinele cunoscute (H&M, Lupilu- LIDL), acum am săpat ceva mai adânc și am găsit magazine pentru pitici care pun accentul pe calitatea materialelor, dar și pe mediul înconjurător. Iar dacă vă interesează, cine știe, poate fac o listă. Numai să-mi ziceți (până atunci puteți găsi pe Insta, în Highlights, câteva din produsele testate de noi).

Tot așa (+ cerând recomandări de la mame ceva mai experimentate), am aflat și ce materiale sunt bune pentru hainele celor mici. Iar dacă despre bumbacul organic știam deja câte ceva, zilele astea am descoperit lâna merinos și a fost ca un fel de revelație. Treaba care mi-a amintit, încă o dată, despre importanța fibrelor naturale.

Pe mine mult timp m-a blocat ideea de „lână”, pentru că, în mintea mea, făceam asocierea cu șosetele alea țepoase împletite de bunica. Și abia zilele trecute am aflat că fibra de merinos e cam de trei ori mai subțire decât un fir de-al nostru de păr, lucru care face nu doar ca hainele ce au acest tip de lână să fie extrem de fine, moi și ușoare, ci să și absoarbă foarte bine umezeală, să neutralizeze mirosul neplăcut sau să regleze temperatura corpului. Foarte important, lâna de merinos este biodegradabilă, cât despre oițe, acestea sunt tunse o dată, de două ori pe an, într-un spațiu dedicat și într-o manieră neinvazivă.

E drept, și prețul e pe măsură. Dar ținând cont de toate avantajele, din punctul meu de vedere, hainele sau păturile din merino intră în categoria #ShopWisely.

Mara are deja un body (am luat doar unul pentru că am vrut să văd mai întâi cum se comportă), dar plănuiesc să mai iau și să refac stocurile pe măsură ce crește. De altfel, mi-am pus pe listă și un maiou/bluză pentru mine, pentru că am văzut că sunt excelente pentru activitățile sportive intense și au factor de protecție solară crescut.

Cât despre magazine, că tot vorbeam mai sus, noi avem produsele de pe naturici.ro, cei cu care am colaborat pentru această postare și despre care am să vă mai povestesc, pentru că au multe lucruri faine (inclusiv cărți eco-friendly – din materiale reciclabile și cerneală pe bază de apă – sau jucării din lemn făcute manual).

Voi cum vă documentați când vine vorba de lucrurile pentru cei mici? Aveți niște valori dupa care vă ghidați, cumpărați chibzuit? Haideți să povestim.

2 thoughts on “#ShopWisely: cum am ales puțin, dar bun pentru Mara-omuleț (și mediu)”

  1. Acum 5 minute mă uitam, din nou, la apartamente în Cluj: zone oribile, prețuri imense, perspective aproape zero.
    Am citit articolul tău și … vreau să las naibii totul și să vin pe malul mării 😀
    Hugs vouă, dragelor! <3

    1. Eh, stai așa, că la noi nu e nimic definitiv. Și noi tot prin Cluj căutăm, că la mare e frumos, dar mai greu e cu oamenii de aici. Nu-s în niciun caz „spirite libere”. Oricum, în iulie venim la EC. Și cred că luăm și pișcotul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *