(fragment)

Se cotrobăie prin buzunarele pantalonilor aruncaţi pe scaun. Găseşte ţigara, o ia şi bate uşor filtrul de podul palmei. Acum cauta un foc, dar îi e imposibil să găsească ceva în dezordinea din cameră. Se duce la bucătărie şi îşi aprinde ţigara la aragaz. Flacara mare aproape că îi pârlește câteva fire din barba deasă. Duce mâna spre obraz, dar e în regulă. N-a păţit nimic. Iese pe balcon. Pe străzi e linişte, aşa cum îi place lui. Era sătul de vacarmul din restul zilelor. Era sătul şi de muncă. Avea nevoie de pauze ca de aer. Dar nu avea des parte de ele. Muncea pe rupte. Îşi lua ture suplimentare. Făcea orice ca în ziua de salariu să simtă plicul ăla plin de bani. Trage adânc în piept ultimul fum din ţigară, până când filtrul începe să sfârâie. Apoi aruncă mucul de ţigară pe geam. Se întoarce în cameră.

Hainele stau grămadă, aruncate pe jos, pe pat. Nu are vreun chef să le adune sau să facă vreun pic de ordine. Doar asta face toată ziua la muncă.

Aprinde televizorul, dar zapează absent. Nu e nimic care să îi atragă atenţia. E scârbit de campania asta electorală, în care toţi dezbat şi promit lucruri. Jurnaliştii se agită pe scaunele lor, atacă dur politicienii sau îi apară, în funcţie de politica trustului. El e sătul de promisiunile lor mincinoase. Închide plictisit televizorul şi se îmbracă să coboare până la magazinul din colţ.

Traversează absent strada, apoi intră în magazin. Un clopoţel atârnat deasupra uşii îi anunţă prezenţa. În faţa lui sunt trei muncitori care îi tot dau bătăi de cap vânzătoarei.

– De trei lei salam. Şi o pâine.

– Vreau şi eu un pate, spune altul în timp ce se cauta de mărunt prin buzunarele salopetei murdare.

– Pâine vă dau, îi întreabă vânzatoarea vizibil plictisită?

– Nu, doamnă. Că pâinea prosteşte, zise unul din ei. Şi râde la gluma lui, aratându-şi dinţii galbeni

Râd şi ceilalţi doi. Apoi, cel mai tânar dintre ei mai cere două ţigări la bucată.

– Ia trei, că vreau şi eu una, adaugă muncitorul care mai devreme refuzase să cumpere pâine.

Într-un final, cei trei ies din magazin.

– Ce vă dau? Întrebă vânzătoarea, în timp ce plescăia o gumă.

– Un pachet de ţigări, chibrituri şi… o pâine. Mă risc, spune el şi zâmbeşte uşor.

Vânzătoarea nu îl ia în seamă. Îi pune produsele pe tejghea:

– Altceva? Şi-şi mestecă în continuare guma, cu gura deschisă.

– Atât.

„Ce scârbă”, îşi zise în gând, în timp ce ieşea din magazin. Clinchetul clopoţelului se auzi iar. Îşi aprinse o ţigară, în timp ce aştepta la semafor. Verde. Trece calm strada şi se îndreaptă spre blocul lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *