Nu mi-am dat seama cât de dificil este să adopți noi obiceiuri sănătoase decât în momentul în care am început să fac asta. Dacă atunci când a venit vorba de mâncare am reușit mult mai ușor să renunț la anumite alimente fără să fac prea mare caz, buba a apărut atunci când m-am (re)apucat de sport.

În trecut am mai avut tentative, dar niciodată n-am reușit să mă țin de un program de exerciții pentru că intervenea adesea lenea. Asta ca să nu mai iau în seama alte complicații: dureri în tot corpul, respirație greoaie urmată de incapacitatea de a trage corect aer în piept etc. Pe scurt, indiferent de cât de mult îmi surâdea ideea de sport, pe atât de mult rău îmi făcea.

Și-am rămas cu mentalitatea asta…

Pentru că exercițiul fizic mi-a dat adesea bătăi de cap, l-am asociat multă vreme cu un cucubau. Însă, în tot timpul ăsta, m-am simțit mereu cu musca pe căciulă pentru că îmi doream să fiu în formă (nu, nu de cozonaci, Robert!).

Mă lași, că tu ești slabă!

Marea greșeală a multora este să creadă că doar anumite persoane sunt îndreptățite să facă sport. Adică, mai pe șleau, cele grase. Că doar ele trebuie să muncească mai mult, nu-i așa? Păi, nu!

Până să încep să mă pun în mișcare m-am confruntat adesea cu dureri de oase, amorțeală, anemie. Ca să nu mai spun de faptul că îmi dădeam duhul când urcam pe scări. Halal condiție fizică.

Dar…

Mi-am dat seama că limitările mi le-am impus singură, așa că în primă instanță am hotărât să nu-mi mai spun din start că nu pot alerga nici măcar un kilometru fără să mi se facă picioarele jeleu sau că nu aș putea în veci să particip la vreun maraton. No, no, no! Deci mi-am schimbat atitudinea de #lazzyass și am ascultat în schimb de organism pentru a observa cum se descurcă acum cu noul program.

_DSC2434

Rezultatul? Păi, toate bune și frumoase. Iar pentru faptul că am reușit să alerg și să cresc treptat numărul de kilometri nu am decât să fiu recunoscătoare lui Robert și smartwatch-ului din dotare.

Dacă Robert mă împingea efectiv de la spate și-mi zicea că mai pot până la următoarea intersecție, ei bine, ceasul meu dăștept mă motiva să nu mă opresc, pentru că îmi arăta mereu kilometri parcurși, caloriile arse etc.

În orice caz, fie că alerg, fie că merg, obiectivul meu zilnic de pași este undeva la 8000. Adică aproximativ 8 km. Iar partea care îmi place cel mai tare este că în ultimele două luni acest goal a crescut automat, pentru că smartwatch-ul a detectat faptul că în fiecare zi îmi depășeam numărul de pași prestabilit în funcție de greutatea, înălțimea și activitățile mele obișnuite. Chestie care mi se pare super faină, pentru că astfel nu numai că îmi pot monitoriza progresul, dar mă și ambiționez.

Prin urmare

Dacă ar fi să aleg un produs care să mă ajute să mă mențin în formă, cu siguranță aș alege un smartwatch. Știu că există numeroase aplicații și pentru smartphone, dar nu m-am împăcat niciodată cu acestea. Iar asta cred că s-a datorat în primul rând faptului că trebuia mereu să-mi car telefonul după mine, chestie care mă incomoda îngrozitor.

În plus, ceasul smart e foarte ușor de purtat, adesea vine la pachet cu aplicațiile pentru mobil care îți pot da diverse informații legate de traseul parcurs și totalul activităților zilnice și unde mai pui că poți să-ți setezi tot felul de challenge-uri săptămânale. Deci, da, e vorba de doborât recorduri. Sau cel puțin așa văd eu acum lucrurile.

Iar de-ar fi să-mi fac un upgrade la smartwatch probabil că acestea ar fi opțiunile mele:

Primul ceas este un ZeCircle, destul de ieftinuț, cu puțin peste 200 de lei. Îmi place foarte mult din punct de vedere estetic, dar și faptul că față de Garminul meu are o autonomie a bateriei mai mare, de până la cinci zile. De altfel, la fel ca smartwatch-ul pe care îl am și acesta indică ora, numărul de pași, distanța parcursă, caloriile arse sau calitatea somnului, dar și notificări de mail, apel, sms, evenimente din caldendar etc. În plus, după cum se vede și din poză, este destul de finuț.

res_1218b4025db5103b9a1e5ea9e0b759c3_full

Al doilea este un Pebble și-mi pare simpatic tare pentru că arată ca un ceas obișnuit (vezi imaginea de mai sus). Doar că nu e. Cum ar veni, e un fel de Clark Kent care devine Superman atunci când ceilalți nu sunt pe fază.

Cât despre ultimul smartwatch, acesta este un Apple cu un preț piperat, dar cu un design elegant, așa cum îi stă în caracter acestui brand. Pe lângă faptul că poți raspunde la mesaje cu ajutorul ceasului sau chiar desena (whaaaat?!), îți poți selecta aplicațiile favorite care îți memorează activitățile. Asta ca să nu mai spun de caracteristicile menționate în imaginea de mai jos.

cats

Deci, cumva, mi-ar fi și rușine să nu fiu în formă dacă aș avea un Apple Watch. Însă, revenind în lumea în care Diana e adult și trebuie să-și plătească facturile la zi, consider că pentru a face mișcare ai nevoie să-ți găsești propria motivație (deși ajută și un smartwatch, hihi).

Așa că ridică-te din poziția decubitus dorsal, pune pauză la serialul preferat și ieși la alergat. Sau sari coarda. Chiar și o plimbare mai lungă e ok. Ideea e să faci ceva bun pentru sănătatea ta. Nu de alta, dar mișcarea ajută la eliberarea endorfinelor și are o contribuție uriașă în eliminarea stresului, a anxietății, a oboselii psihice etc.

11063733_437654656403673_1284040988638989719_n

Hai, iar dacă nu ne vedem la următorul semi-maraton, măcar la o plimbare pe bicicletă. Tschüss!

 

0 thoughts on “M-am apucat de alergat”

  1. :)) Si eu cand alergam inainte, toata lumea imi zicea ‘vaaai, dar n-ai nevoie’ sau, cu rautate: “Alergi? Nu se vede. Nu stiu de ce mai alergi tu atat.” Initial, am alergat ca sa ma tonifiez, dar n-a mers. Tot am kilogramele alea in plus. Dar ma relaxeaza atat de mult, incat… mi-e drag. :)) Chiar daca n-am mai alergat de doua luni, mi-e foarte drag sa fac asta, sa sar coarda, sa fac alte exercitii fizice. Mi-ar fi placut si inotul. Toata lumea are o perceptie d-asta gresita, ca nu trebuie sa faci efort. Sa nu mai spun ca eu, locuind la tara, trebuia sa merg pe trotuar, iar mamaie mereu zicea porcarii de genul “Rade tot satul de tine, cine mai face asa ceva?!” :)) E comic si trist in acelasi timp ca multi nu descopera cat de bine iti face psihic sa alergi.

    1. True, true. Eu sa stii ca fac mult sport si in casa, urmarind tot felul de tutoriale pe net, pentru ca nu imi place sa merg la sala, de exemplu. Poate gasesti ceva ce ti-ar placea sa faci ca sa compensezi cu alergatul. Sau cu lipsa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *