Pentru că azi toată lumea postează într-o veselie fotografii din copilărie sau imagini cu prichindei, mi-am zis că n-ar fi o idee rea să mă fălesc și eu cu plodul aka #iancuboy.

Prin urmare, am dat o raită prin albumul de pe Instagram și am selectat cele mai dragi ipostaze cu dobermanul nostru. Enjoy!

De curând am fost cu băieții mei în Brașov, iar de dragul vremurilor bune, am urcat din nou pe Tâmpa cu ăsta micul. A fost obositor, dar fun. În final s-a lăsat și cu niște nesuferite de căpușe și vizită la vet, dar cumva a meritat „osteneala”. Prin urmare, ne-am promis că vom pleca mai des, pentru că e clar că Bucureștiul nu e pentru noi. PS: Iancu approves.

Lap dog 🐶

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

 

Încă de când era mic l-am învățat pe individ să stea în brațele noastre. Nu știu dacă asta se datora faptului că trăgea în lesă și uneori îl luam pe sus ca să nu ne târâie pe stradă sau pur și simplu adoram ideea să-l îmbrățișăm, însă acum, după aproape doi ani, ne-am ales cu un lap dog veritabil.

P'bam!

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

Deși nu se vede întotdeauna, Iancu e mereu lângă mine atunci când fac fotografiile în așa-zisul studio improvizat în living. Iar uneori, ca să evit momentele când îmi trece prin cadru și mi-l strică, îl pun și pe el în fața camerei. Trebuie să recunosc că se descurcă de minune.

My mom has superpowers! #acitymadebypeople #cityenthusiast

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

Dar mai mult decât să stea în casă Iancu preferă să iasă afară și mai cu seamă, în parc, la alergat și țopăit. Imaginea de mai sus e de astă-iarnă, când țarcul de câini era aproape pustiu, iar mama se prefăcea că e dresor. Ce-i drept, atâta timp cât ai un băț de ros pentru individ, poți să-l faci să stea și pe vârfuri. Yep, yep.

Redecorating with my boy 📚

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

 

Nu știam eu foarte multe despre dobermani, însă pe măsură ce a trecut timpul am învățat despre al meu că e din cale-afară de curios. Așadar, merge cu mine oriunde merg și eu, iar dacă am un obiect în mână el trebuie să-l miroasă ca să-l identifice mai apoi și să-l pună în baza de date din căpșor. Exact ca în imaginea de mai sus- unde nu înțelegea că țineam în mână chiar o ilustrație cu noi trei. Dar, din fericire, tabloul a trecut testul și stă nederanjat în cui, pe perete.

My supa supa fly dog beeing a supa supa cat. #meow #dobe #dogsofinstagram #doberman #iancuboy #redhead #puppylove

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

Până la Iancu am avut multe pisici în copilărie. Fie în apartamentul alor mei, fie la bunici, la țară. Însă, oricât de mult îmi plac felinele, mi-am dat seama că sunt mai degrabă a dog person, motiv pentru care Iancu face acum parte din familie. Însă n-aveam de unde să știu că  al nostru câine o să fie mai pisicos decât toți motanii și pisicile pe care i-am dezmierdat în viața asta.

Nu știu despre alți câini, dar al nostru e obsedat să stea afară. Iar când acest lucru nu se poate, se duce la geam și spionează tot ce mișcă, aproape făcându-le concurență babelor și casnicelor. Ce-i drept, el e mai simpatic.

 

Iancu a poposit în familie la vârsta de trei luni. La patru luni fusese deja în Vamă și urcase singur pe Tâmpa, a călătorit cu taxi, metrou și tren și-a fost cât p-aci să-i facem și pașaport ca să-l luam cu noi și-n altă țară. Daaar…ideea asta tot o vom bifa.

"scarpina-ma pe burtica" position. #dobe #iancuboy #mydog

A post shared by Diana 🌱 (@dianasolomon.blog) on

Atunci când nu e în parc, pe munte sau la mare și nici model în fotografiile mele, Iancu se alintă așa cum îi stă bine oricărui doberman. Deci na, cum să nu-l iubești?

Chiar dacă în câteva zile asta mic va împlini doi ani, ceea ce e echivalentul a 24 în anii noștri, recunosc că noi îl considerăm un copil, oricât de ciudați am părea din exterior. Sau poate că suntem, dar cui îi pasă?

Apropo, dacă vrei să vezi mai multe poze cu individul, am creat pe Instagram un hastag special: #iancuboy.

 

5 thoughts on “#Iancuboy pe Instagram”

  1. Aww, so cute 🙂 Poca approves. Poza cu geamul m-a facut sa zâmbesc. Mândra mea are o poză asemănătoare, doar ca ea e mai..pișcot așa și era cocoțată pe masă, ca să ajungă la geam 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *