Iancu are o relație de love-hate cu apa. Atunci când cineva face duș, se strecoară în baie și se gudură, având chef de bălăceală, dar dacă e vorba ca el să treacă testul dușului, treaba se complică.

Însă lucrurile nu au stat de la bun început așa

Atunci când era un pișpirel, Iancu stătea bine mersi în cadă. Cert e că era și mult mai simplu să-l spăl, pentru că nu cântărea peste 35 de kg ca acum și puteam să-l iau pe sus și să-l așez pentru băiță fără probleme.

Dar…

Pentru că Iancu a fost primul meu câine  (al nostru) în adevăratul sens al cuvântului, nu aveam cunoștine temeinice despre modul în care trebuia să am grijă de el. Așa că de multe ori scoteam din contextul faptul că e un animăluț și e firesc să aibă…duhoarea mirosul specific, prin urmare, îi făceam baie de câteva ori pe săptămână. Ca să fie copilul curat, na.

Însă…

După câteva luni ne-am prezentat frumos la veterinar pe motiv că individul e plin de mătreață, are blănița urâțică și aproape chelește. Panicată, l-am întors pe Iancu pe toate părțile să-i arăt medicului ce are și am început să-i turui toate fricile mele. Vai, o fi de la mâncare? Dar are mâncarea cea mai bună. Sau de la praful de afară? Știți, uneori mânăncă prostii de pe jos, credeți că de la asta i se trage?

Însă veterinarul m-a întrebat scurt și la obiect: De câte ori îi faceți baie? De câte ori…Ce-are a face asta? Păi o dată-de două ori, îi răspund. Pe lună? mă întreabă iar. Pe lună poate îți faci tu, băi, dreadosuleNu, pe săptămână.

Păi aici e problema

Și uite așa am aflat că un pui de câine nu-i un pui de om. Astfel, am înțeles că nu prea am cum să-i fac baie câineului în disperare, pentru că-i distrug nu doar blănița, ci și epiderma, cu toate că foloseam un produs special pentru animăluțe. Iar ca să refac pagubele produse, am fost nevoită să-i cumpăr un șampon tratament + ulei de somon (după care inamicul era mort).

Din fericire pentru mine, nu a trebuit să-l dau cu uleiul ăla de pește pe blană, ci doar să-i picur câteva doze în castronul cu mâncare (nu poți să-ți inchipui cum miroasea treaba asta, zici că Iancu avea o întreagă pescărie în gură).

De abia la scurt timp am aflat că uleiul de cocos era la fel de recomandat pentru ca blănița să-și recapete luciul. Dar firește că noi ne-am ales cu duhoarea aia de somon. Măcar unul dintre noi era fericit de noua aromă a mâncării…

Anyways

Long story short, mi-am învățat lecția cu spălatul câinelui și anume că moderația este calea. Și cu toate că atunci când Iancu aude treci în cadă, fuge la locul lui sau face un talmeș balmeș prin toată casă, crezând că e amuzant ca eu să-l alerg prin apartament cu mânecile suflecate și mâinile pline de spumă, măcar știu că pot să-l fac să miroasă ca o panseluță pentru o zi. Sau pe acolo.

iancu vegis

Pentru că șamponul-tratament s-a terminat, acum am testat un șampon verde de la Vegis. Mă bucură ideea de a folosi și pentru cafeniul meu produse ce conțin ingrediente a căror proveniență nu mă fac să ridic o sprânceană.

În plus, samponul ăsta nu doar că este natural, dar miroase și foarte bine: a cocos și a lime, două dintre aromele mele fresh-exotice favorite. De altfel, nici nu-mi mai fac griji dacă imediat după baie derbedeul începe să se lingă (chestie pe care trebuia musai s-o evit la celălalt șampon- lucru deloc ușor, așa cum va consta oricine are un pet acasă), pentru că știu că e safe.

diana solomon vegis samponCu toate că e cam al treilea șampon pe care-l încerc, acesta din urmă e de departe în top. Nu știu dacă zic asta pentru că are ingrediente prietenoase cu mediul sau pentru că emană un parfum natural discret, dar eu sunt destul de happy de rezultat. Știu că Iancu ar trebui să aibă un cuvânt de zis cu privire la acest aspect, însă din moment ce nu îl scald în mâncare, știu sigur că nu e interesat.

Prin urmare, dacă simți că patrupedul tău are nevoie de o baie, s-ar putea să te intereseze șamponul de la Attitude, pe care îl găsești pe site-ul celor de la vegis.ro. Merge și pentru feline. Sau alte animăluțe cu blăniță.

Iar pentru că sunt încântată de șamponul de la Attitude, pe viitor voi încerca și alte produse din această gamă. Iată mai jos câteva exemple.

vegis diana solomon iancu

Cred că soluția dezodorizantă îmi face cel mai mult cu ochiul, pentru că în felul acesta nu mai devin o nebună cu îmbăierea lui Iancu și îl rezolv pe stinky cu două pufuri. Fâs!Fâs! 

La tine cum stă treaba cu baia patrupedului? Încă trag nădejde că nu sunt singura decupată dintr-o comedie proastă la scena cu urmăritul câinelui prin casă și păcălitul de a intra în cadă. Ca să nu mai zic de târâitul fiarei în baie… Am zis, nu, că depășește 35 de kilograme?

7 thoughts on “Iancu, e timpul pentru o baie!”

  1. :)) atât de mult îmi place cum scrii. Ești atât de ..mimimi :))
    Referitor la șampoane, ai fi surprinsă câți proprietari de căței le fac baie aproape zilnic..și mai grav este că o fac cu șampon pentru oameni.. că meh..miroase bine și “alea pentru animale îs scumpe” 🙁
    Poca, în schimb tolerează baia. Pot să înțeleg din privirea-i pătrunzătoare că nu este tocmai activitatea ei preferată..dar she goes with it

    1. Haha, mulțumesc, Irina. Și Iancu tolerează baia. Partea dificilă e doar atunci când îl urc în cadă. Slavă chestiilor pufoase, odată ajuns sub duș, rabdă. Doar că stă ca la tăiat, iar privirea lui disperată spune doar „Hey, mom.Mai durează muuuult?”

    1. Ooo, daaa, cand vor sa faca baiii in fiecare seara si dureaza mai mereu vreo jumatate de ora, fara ferchezuit and co. 😀 e cu dichis baita asta :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *