După noaptea de 30 octombrie n-a mai rămas nimic la fel. În seara aia eram în Centrul Vechi din București, în Expirat, alături de mai mulți oameni, când deodată au început să zbârnăie telefoanele și oamenii să devină ușor panicați. „Băi, a luat foc Colectiv”! „Ce? N-are cum” și-au zis unii fără să se oprească din dans, baut, vorbit etc. Mulți încă nu știau ce se petrece pentru că în Expirat nu prea ai semnal, așa că majoritatea a continuat să facă ce făcea și înainte de ora 22:00.

Dimineața, trezită încă devreme de Iancu, pentru că plângea să-l scot afară, mi-am amintit de Colectiv și am deschis televizorul dintr-o curiozitatea firească. Mă așteptam să fie vorba de un foc micuț și cam atât, nimic grav. Aveam să mă înșel amarnic. Primele trei zile am fost lipită de televizor și de Facebook, unde dădeam refresh din cinci în cinci minute. Încă nu-mi venea să cred că totul e atât de real și nici nu aveam cum, pentru că nu era încă nimic palpabil.

„Puteam să fim noi” i-am zis lui Robert. „Putea să se întămple oricând”. Și ne-am amintit de toate serile noastre în Colectiv, de toate concertele, de toți oamenii faini de pe scenă, de aglomerația de la fiecare event, dar și de faptul că niciodată nu ne-am pus întrebarea dacă suntem în siguranță. Am fost inconștienți și proști, la fel ca mulți alții și asta putea să ne coste. Acum, oricât de stupid ar suna, am prins o fobie de a merge la orice concert organizat în locuri obscure, undeground, așa cum preferam înainte. Iar teama nu era doar a mea, la scurt timp am aflat că patronul Expirat a luat decizia de a închide locul în care fusesem atât de recent.

Am plâns în toate zilele alea ca și cum mi-aș fi pierdut cei mai buni prieteni, deși, din fericire, n-a trebuit să trec prin asta. N-am fost în stare să mai scriu ceva, mi se părea totul în van. Am reușit doar să-i citesc pe unii și pe alții.

Nu știu cum s-a văzut situația în țară, dar în București evenimentul a avut un impact puternic nu doar în rândul celor de vârsta mea, care obișnuiau să ia parte la concertele din Colectiv, ci în rândul tuturor. După cele trei zile de doliu, orașul încă era negru. Liniștea care bântuia pe străzi era de speriat, iar în RATB, metrou sau pe stradă, oamenii erau cu capetele lăsate în jos, iar unii vorbeau în șoaptă despre cele întâmplate. Erau toți bulversați, socați…

Oriunde mergeai televizoarele și posturile radio transmiteau doar update-uri despre incendiu, despre victime, vinovați. Chiar și fără mass-media, ce s-a întâmplat la Colectiv s-a transformat pentru mai bine de o săptămâna în agenda setting.

După ce situația a început să prindă contururi clare, iar eu nu mai vedeam printre lacrimi, a început etapa de repulsie și răzvrătire împotriva sistemului. De la așa-ziși jurnaliști care se bucurau de nițel trafic pe baza unor știri mincinoase ori cu un puternic impact emoțional, la bloggeri și oameni ce reprezentau autoritățile am observat numai derapaje și zero decența, moralitate sau etică.

Am ieșit în stradă, am militat pentru schimbare, dar în scurt timp cerințele acelor puțini cu capul bine înșurubat între urechi s-au pierdut datorită persoanelor puse strategic să strice scopul bine-intentionat al mișcării. Așa că treptat totul a devenit un circ în care fiecare a dorit să se facă remarcat, pentru că găsise o oportunitate.

10984495_10153729001204803_60211200538820423_n

Credit foto: Andreea Retinschi

În tot acest timp în care unii și alții se dădeau în stambă, în spitale situația nu era deloc roz. Pacienți erau transferați în afară, agitația și presiunea erau imense, au început să se facă tot felul de încurcături, iar bâlciul parcă nu se mai termina.

Deși mass-media a prins acum alte subiecte roșii, ai noștri sunt tot în spitale, iar resursele finaciare constituie în continuare un împediment. Ținând cont de necesitățile victimelor nefericitul incident s-au organizat mai multe evenimente pentru a face o colectă generală.

Art for Colectiv este unul dintre proiectele făcute ad-hoc, în care 40 de oameni creativi și frumoși au pus la bătaie creațiile lor pe care doritorii le pot achiziționa. Banii strânși astfel vor ajunge la cei care sunt încă în spital.

11988520_1523633474622644_104583239994929083_n

De asemenea, Colectiv Delivery a fost creat în același scop. În parteneriat cu librăria Cărturești și Street Delivery se organizează un târg cu diverse produse, de la reviste și cărți până la mobilier, iar fondurile strânse cu această ocazie vor fi distribuite ca donații. Dar mai multe puteți afla chiar de pe pagina eventului.

Colectiv-delivery-poster.jpg

Mi-a fost greu să încep să scriu din nou, dar cred că trebuie să îmi intru încet-încet în normalitate. Și ca să fac asta, simt nevoia să dau mai departe ce știu, pentru a ajuta și a-i face și pe ceilalți să conștientizeze.

E drept că după noaptea de 30 octombrie totul a avut să se schimbe. Eu, tu, ei…dar încă mai vreau o dovadă că împreună suntem un #Colectiv.

One thought on “Dovada că suntem un #Colectiv”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *