Am povestit deja prin ce peripeții am trecut în ultimii doi ani în calitate de chiriaș. Însă lucruri precum vecinii gălăgioși, sau traficul infernal nonstop, îmi erau total necunoscute pe vremea când locuiam cu ai mei.

De fapt, de unde atâta agitație într-un orășel micuț de la malul mării? Iar pentru că tot am menționat în treacăt marea, pot spune că am avut reale avantaje din punct de vedere climatic. Iernile nu erau așa friguroase, iar în zilele de vară, briza era ca o binecuvântare.

În schimb, în București, ori e prea frig, ori prea cald. Iar un lucru pe care l-am simțit pe propria piele este că, în capitală, se bat piept în piept doar două anotimpuri. Toamna sau primăvara parcă nici nu au timp săracele să-și întindă covorul verde, ori din contră, să își zvânte bruma de pe frunzele ruginii.

În ceea ce privește vremea de afară și temperaturile din casă, ei bine, am avut parte numai de ghinioane până acum. Pentru că, ce era în gușă, era și-n căpușă.

Vara în chirie…

statul in chirie

Pentru că ne-am grăbit să ne mutăm, am ales un apartament care părea genial, iar singura lui chichiță era etajul. P-A-T-R-U. ULTIMUL. Cei care stau la ultimul etaj și n-au o izolație țuț, știu, probabil, că vara ești cam terminat. Adică nu te mai ajută nici mama ventilatoarelor sau tatăl aerelor condiționate. Nici draperiile închise la culoare, nici… nimic.

Așa că, o vară întreagă, am stat mai mult leșinați de căldură decât conștienți, cu AC pornit 24/24, la 17 grade Celsius și de abia făceam față temperaturilor ridicate. Iar în unele zile, simțeam că sunt rătăciți prin deșertul Gobi și nici măcar o limonadă nu reușea să ne facă să trecem cu brio de caniculă.

Iarna în chirie…

statul in chirie

Dacă toată vara ne-am dorit să vină iarna mai repede, jurându-ne că nu o să ne mai plângem că trebuie să purtăm fulare, ori că ni se electrizează părul sau mi se aburesc mie ochelarii de fiecare dată când intru în casă, la primul vânt mai rece, urmat de o ninsoare și un zgribulit strașnic, am început să regretăm.

La scurt timp după prima zăpadă, caloriferele s-au hotărât să intre în grevă, și chiar după ce am chemat instalatori să le înduplece, acestea tot pe a lor au ținut-o. Așa că, ba dădeau puțină căldură, ba rămâneau mai reci decât frigiderul. Iar noi adunam țurțuri în jurul nasului și ne gândeam cu ce-am greșit.

Cumva, reușisem cu ajutorul calorifelor electrice și a AC-ului (dat la +25 de grade Celsius de data asta) să încălzim apartamentul. Partea proastă era că pereții pierdeau căldură, astfel că tot efortul nostru era cam în zadar.

Într-un final, am scos-o noi cumva la capăt, dar una și bună tot am reținut: data viitoare, când ne vom muta la casa noastră, vom avea cea mai super-mega-extra-giga izolație termică. Să ne fie învățatură de minte, zic!

Protecția împotriva frigului în timpul iernii, dar și împotriva căldurii din timpul verii devine o prioritate. Tocmai de aceea chiar voi lua în cosiderare pachetul Casa Plus a celor de la Macon, pentru că include acest beneficiu, plus altele la fel de importante precum: protecția împotriva cutremurelor sau cea legată de creșterea de preț la utilități.

Nu mă pricep eu la buiandrugi, placări, cofraje sau mortar adeziv, însă un lucru e cert, iarna trebuie să-mi fie cald în casă, iar vara răcoare. Tu ce părere ai?

One thought on “Diana și statul în chirie. Dubla 2: Ori prea frig, ori prea cald”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *