Mi-am făcut bagajele într-o zi în timp ce bifam toate lucrurile de pe lista scrisă cu vreo săptămână în urmă. Da, mă mutam de acasă și așteptam cu nerăbdare să gust viața în marele oraș.

Și uite așa, cu emoția unui nou început și cu un minivan plin de cărți, haine și un scaun de birou, am plecat împreună cu colegele mele de apartament spre București.

Găsisem să stăm în chirie într-un loc destul de ok, cu multă verdeață, vecini de treabă. Lucrurile au funcționat chiar bine până am decis să mă mut din nou. De data asta cu ma’ boy.

Vecinii de la 20

Am găsi iar o zonă bună, însă nu prea am luat în considerare că stăm cam aproape de arterele pricipale, iar traficul e infernal. Însă nu ne deranja traficul, cât zgomotul făcut de mașini. Ca să nu mai zic de fapul că eram și aproape de Pompieri, așa că sirenele se auzeaua și ele toată ziua. De asemenea, când ne era somnul mai dulce, pe la 5 dimineața, începeau și tramvaiele să circule. Ce mai, era de vis. Unul urât!

traficÎnsă, pe lângă toată gălăgia de afară, eram nevoiți să-i suportam și pe vecinii de la 20. Ne-am dat seama că pereții erau extraordinar de subțiri și puteam auzi tot ce făceau. De la simplul mers prin casă, alintat pisica, certat cățelul, până la muzică.

Ah, și ce muzică proastă mai ascultau. De la „nu neapărat manele” (BA DA!), până la trupe românești din anii 2000, iar eu mă simțeam de fiecare dată în capsula timpului, întoarsă în copilărie, când toată lumea rupea Atomicul în două. Iar partea cea mai rea vine acum: ascultau muzica dată tare în fiecare zi! Așa că de cele mai multe ori când lucram la laptop eram cu căștile în urechi. Viață de student, aight?

În orice caz, vecinii de la 20, au rămas pe primul loc în clasamentul oamenilor pe care n-ar vrea nimeni să-i aibă în preajmă. VREODATĂ.

Vecina Ma Me Mi Mo Mu

După un an ne-am mutat de acolo și am ajuns într-o zonă extraordinar de liniștită. Singura gălăgie o faceau doar câinii de prin curțile vecinilor care latră uneori, însă nimic ieșit din comun. Asta până când…

Eram într-o după-amiază în living și scriam (as usually), când deodată a început o vecină să cânte muzică de operă. Nu e vorba ca n-aș aprecia muzica bună, plus că făcusem un pas uriaș de la manele, însă… Și aici intervine un „însă”. E destul de creepy să cânte cineva în amiaza mare în halul ăsta. Iar în zilele cenușii sau ploioase zău că mă simt ca-ntr-o casă bântuită.

vecina

Plus de asta, la un moment dat devine de-a dreptul enervant. Dacă la început e doar puțin ciudat, urmând ca mai apoi să devină jenantă situația (asta pentru că nu prea se oprește din cântat odată ce s-a pornit), în cele din urmă îți vine să zbieri la ea să înceteze. Ori să dea măcar sonorul mai încet. Mrrr.

Vecina party animal

Dacă aveam impresia că în noua casă doar lătratul câinilor și, în unele zile, vecina-de-la-operă sunt singurele elemente că mă pot disturba din activitățile mele, ei bine, n-a fost așa.

Foarte repede a intrat în scenă și vecina party animal. E exact genul de om care are mereu invitați, ascultă muzică de-mi sar ochelarii de pe nas și nu are noțiunea de weekend sau zi de muncă, ora 7 AM sau 11 PM. Ea este într-o continuă petrecere. De dimineață până seara.

Uneori, vecina care cântă mai bate în țeavă atunci când numărul de decibeli începe să crească, crezând că de la mine se aude zgomotul, iar atunci mă gândesc că Louis Armstrong, care cântă atât de frumos „What a wonderful world”, nu a avut vecini, căci altfel nu-mi explic.

 vecinii

Nu știu dacă am nimerit eu cu cei mai gălăgioși oameni sau mai e și altcineva pe aici care se confruntă cu chestia asta. Cert e că uneori m-aș baricada toată într-o camera antifonată.

Însă, pe viitor știu ce îmbunătățiri să aduc în propria locuință, pentru a nu mă mai confrunta cu zgomotul de afară, al vecinilor sau chiar al celor din casă. E clar că problema o constituie zidurile mult prea subțiri și de o calitate îndoielnică, așa că am trecut deja pe listă o companie producătoare de materiale de construcții și sunt mega curioasă de beneficiile Casei Plus, pentru că unul dintre ele este chiar protecția împotriva zgomotelor nedorite, ceea ce-mi va face cu siguranță viața mai ușoară și somnul mai lin.

Pe lângă aceasta, sistemul complet pentru realizarea zidăriei cuprinde și protecție la incedii (și asta-mi va ajuta cunoscându-mi abilitățile în bucătărie), dar și împotriva temperaturilor prea mari sau din contră, prea mici.

Până una-alta, cred că voi investi curând într-o pereche de căști noi. Pare-se că vecina party animal doar ce-a ajuns acasă. Well, show must go on. I guess…

3 thoughts on “Diana și statul în chirie. Dubla 1: Vecinii și muzica”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *