Pași mici, pași mici… Asta e un fel de mantră pe care mi-o repet constant pentru a-mi aminti că e necesar ca lucrurile să se schimbe treptat dacă vreau să fac schimbări pozitive și sănătoase, fără a avea însă senzația că le-am impus forțat și a risca ulterior să nu le pot integra în planurile mele pe termen lung.

Trecerea la un regim vegetarian

Cel mai recent exemplu al filosofiei personale explicate mai sus este opțiunea de a trece la un regim vegetarian. Deși nici înainte nu eram mare consumatoare de carne, singurele feluri de mâncare după care chiar tânjeam fiind cele de tip sea food (putem da vina pe faptul că 20 de ani am crescut la mare), din momentul în care am aflat că sunt însărcinată, am hotărât că e momentul să renunț definitiv.

Desigur, schimbarea nu a venit peste noapte, pentru că, anterior, aveam ceva ani de când mă tot documentam despre ce înseamnă o astfel de trecere pentru organism, care-s carențele cu care s-ar confrunta acesta, avantaje/dezavantaje etc.

Acum 9 luni…

Pentru că porneam deja cu o bază de cunoștințe acumulate în timp, am hotărât că primul pas safe este consultarea nutriționistului. Astfel, după efectuarea unor analize de rutină, menționarea sarcinii, dar și a activităților pe care îmi propusesem să le desfășor în următoarele luni, am întocmit împreună cu doctorul o listă de alimente care să-mi asigure necesarul zilnic de proteine (în special aminoacizi pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului), nutrienți, vitamine.

La momentul respectiv nu mă confruntam cu nicio carență, iar singurele suplimente recomandate au fost cele pe bază de produse apicole: miere, polen, păstură, lăptișor de matcă.

Așa că, în primele luni, în afară de somnolența specifică la început de sarcină, cauzată de dereglările hormonale, am reușit să am în continuare o viața destul de activă: mers mult pe jos, ieșit cu Iancu în parc și chiar alergat. Ba mai mult, am reușit să particip la prima mea cursă de 10K (în condițiile în care, cu un an în urmă, aproape îmi dădusem sufletul la proba de 3,6km), unde am scos o oră și câteva minute. Not bad for a pregnant lady, right? 🙂

Pe parcursul celor 9 luni

Pe măsură ce Mara (yep, it’s a girl!) începea să crească, iar temperatura de afară la fel, adaptabilitatea organismului la rutina zilnică începea să scadă.

Așa că am dat alergatul pe mers și yoga, iar odată cu primele simptome de leșin (nu știu dacă vă amintiți totuși de codurile roșii de caniculă din București, unde termometrele arătau peste 40 de grade Celsius), am dat fuga la doctor.

Diagnostic? Anemie severă. Remedii: suplimente de Fier, vitamina B12 și vitamina C (pentru asimilare). NB: diagnosticul a fost pus în urma analizelor de sânge, nu doar în baza simptomelor de oboseală, leșin, lipsă de concentrare, de altfel, specifice unei sarcini.

Și cu toate că fierul începusem să-l suplimentez prin alimentație (spanac, broccoli, linte, cereale integrale, fructe uscate, ouă, tofu, fasole), în cazul vitaminei B12 lucrurile nu mai erau așa simple pentru că, deși se poate găsi și în produse de origine vegetală (spirulină, iarba de orz, lapte vegetal), aceasta nu este „veritabilă”, ci mai degrabă analogă, astfel că nu este clar dacă este sau nu absorbită de corp.

Așadar, ținând cont de aceste carențe, mi-am regândit regimul alimentar pentru a mă asigura că beneficiez de toate vitaminele necesare. Și am făcut video-ul de mai jos ca să explic mai clar:

Iar acolo unde nu eram sigură de faptul că organismul meu va asimila ce-i dau, am apelat la suplimente safe de luat în sarcină, precum vitamina B12.

Spre finalul celor 9 luni…

Au rămas mai puțin de trei săptămâni până la naștere, iar dacă e să țin cont de schimbările prin care am trecut în aceste 9 luni, pot zice că m-am descurcat bine. Iar asta s-a întâmplat pentru că nu am forțat nimic și mi-am ascultat corpul (și doctorul). Am continuat treptat cu mișcarea – yoga în special, mers pe jos, dar și exerciții cu mingea de fitness sau cu kettlebell -,  cu alimentația sănătoasă și suplimentele.

Nu am renunțat la principiile mele și nu am încetat să mă documentez. Pentru că schimbarea este de fapt un proces, are un punct de început, dar nu și un finish. Cum ziceam și la început: pași mici, pași mici 🙂


Apropo, dacă vă confruntați cu o carență de vitamina B12, o bună variantă la care poți apela este B12 Vital, un supliment alimentar proaspăt lansat în România și disponibil în principalele lanțuri de farmacii din țară, produs de WÖRWAG Pharma, o companie germană cu renume pe piață.

6 thoughts on “Despre schimbările sănătoase din ultimele 9 luni”

  1. Bună, Diana! Eu sunt vegetariană de aproape 7 ani, iar analizele pentru B12 mi le-am făcut chiar săptămâna trecută şi sunt în limitele normale. Nu am luat niciodată suplimente de B12 şi în organism rezervele durează câţiva ani. Dacă ai avut aşa o carenţă mare, e clar că exista şi din perioada în care încă mâncai carne. Sunt mulţi oameni care nu sunt vegetarieni şi au carenţă de B12, fier şi altele. Nu există mai mulţi anemici în rândurile vegetarienilor decât în rândurile omnivorilor. Asta fiindcă se va înţelege, luând în calcul şi titlul prin “dezavantaje”, că obligatoriu când eşti vegetarian ai aceste carenţe (de fier, B 12 etc.) ceea ce nu este adevărat.

    1. Hey, Mihaela! Îmi pare rău dacă așa se înțelege din articol, eu vorbesc doar de experiența personală, n-am afirmat că e o chestie cu care se confruntă toți cei care aleg să fie vegetarieni. Tot ce zic e că, indiferent de opțiunile noastre, e recomandat să ținem o evidență a stării de sănătate (ceea ce implică controale la doctor și analize) pentru a ne asigura că e totul ok. La mine n-a fost, de asta am ales să scriu despre problema cu anemia. Nu cred că am generalizat.

    2. Aşa am înţeles eu că s-ar înţelege. Doar voiam să subliniez că lipsa de B12 poate să apară şi la non-vegetarieni şi am simţit nevoia să accentuez asta fiindcă e un mare buzz şi mit totodată în jurul acestei B12 şi analizele, da, sunt cea mai bună idee. De asemenea, şi găsirea unui medic care nu leşină când are în faţă un vegetarian. Multă, multă sănătate şi, total de acord, alegerile sunt cele mai sănătoase!

      P.S. Îmi pare rău dacă am părut tranşantă, ştiu că uneori când scriu pe subiecte mai serioase aşa “sună” în scris rezultatul final.
      Best wishes! 🙂

    3. Hey, nicio problemă. Treaba cu doctorul n-am nimerit-o (e exact genul de persoană pe care o descrii tu), la fiecare vizită îmi zice să încerc să mănânc „măcar puțin pește”. Dar eu ascult de nutriționist, care e mult mai documentat și înțelege decizia mea. În plus, mă văd cu el o dată la 6 luni (asta în ultimii doi ani), iar în baza rezultatelor analizelor pe care mi le face îmi recomanda suplimente naturale și-mi explică unde pot compensa cu regimul alimentar. Deci, nu fac nimic de capul meu.

  2. Mereu am fost curioasa cum decurge o sarcina cu un regim vegetarian. Thanks for sharing.
    Sunt pro asimilarea vitaminelor din alimente decat din suplimente. Eu am nevoie de seleniu si am renuntat la suplimentul din farmacie pentru nucile braziliene. Yay!

    1. La fel și eu. Însă organismul nu asimiliează mereu din alimentație, de asta e important să-ți și faci periodic analize (eu am apelat și la analizele clasice și la biofeedback, ca să pot compara rezultatelele). Iar la mine, de expl, cu anemia, aveam nevoie urgent de suplimente, pentru că altfel aș fi riscat transfuzie de sânge la naștere. Ceea ce nu-mi doream, evident. Ca să nu mai menționez alte complicații. Însă anemică am fost de când mă știu, nu înseamnă că dacă o persoană se hotărăște să renunțe la produsele de origine animală o să leșine pe stradă, așa cum estimează majoritatea (inclusiv dr. care mi-a supravegheat sarcina) :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *