Despre maia

La mine nu a existat niciodată forma buna sau bunica. Pentru mine a fost mereu mamaia sau maia

Am copilărit în mare parte la sat, adică am fost fix genul de copil care a alergat cu picioarele desculțe prin praf, prin iarbă, am păzit puii de găină de cotoii grași care le dădeau târcoale și am plimbat pe ulițe câinele și mieii deopotrivă, cu un lanț greu, cu zale mari cât palma. Am învățat să priponesc vaca, să înham calul și iubeam să caut ouă în cuibar pe care i le dădeam lu’ maia ca să-mi facă un scrob moldovenesc (omletă) cu brânză de la stână.

diana solomon natura

Cât despre maia- ea a fost cea care m-a crescut în primii trei ani, împreună cu taia. Ea-mi împletea părul lung în gâțe (codițe) și tot ea mă fugărea cu lingura de mâncare prin toată curtea, doar-doar o să mănânc și eu ceva.

Pe atunci visam însă la prăjituri din oraș, nu aveam eu chef de borșul ei cu barabule. Acum, în schimb, o sun să o rog să-mi mai trimită din când în când câte-un fel de mâncare făcut de ea. Nu că eu n-aș ști să-mi gătesc, dar parcă niciun preparat nu are mirosul și gustul ăla.

Pe lângă faptul că m-a învățat să apreciez ce înseamnă relația om-natură, mi-a transmis bucuria pentru lucrurile simple. Cum ar fi un apus, mirosul de fân proaspăt cosit, momentul în care înfloresc bujorii în grădină sau când pisicile torc liniștite lângă sobă.

De altfel, nu s-a opus niciunui gând copilăresc de-al meu și m-a încurajat de atâtea ori cu orice plan nebunesc, că aș putea scrie o carte întreagă. De fapt, nici nu știu câte bunici și-au plimbat nepoatele pe sanie în plină vară, printre boabele de porumb proaspăt curățate de pe știuleți sau le-au învățat arta negoțului, luându-le cu ele la piață și arătându-le cum se face o legătură de pătrunjel și cu cât se vinde.

diana solomon natura

Ah, aș vorbi ore în șir despre maia. Despre turtele ei făcute pe plită, despre gogoși, despre banii pe care îi economisește ascunzându-i sub mușama sau sub covorul ăla bun din casă. Despre cum păstrează toate păpușile pe care le-am avut când eram mică și nu se îndură să le dea, că-i sunt dragi și-i trezesc amintiri. Despre cum țipă de bucurie când mă vede că apar din senin la poarta casei, deși i-am zis că n-am timp să ajung în vacanță la ea, că sunt prinsă cu alte lucruri sau despre cum rămâne în urma taxiului atunci când mă întorc acasă și-mi face cu mâna până când nu mai văd în zare decât un punct negru.

Maia este întruchiparea omului simplu, de la țară, iar eu o iubesc pentru tot ce reprezintă ea. E exact genul de persoană trecută prin viața, adică are o tolbă de povești în spate, cu râsete și plânsete și știe când să-ți dea un sfat potrivit. Prin urmare, atunci când vine vorba de alegerea unui cadou pentru ea, mă gândesc la unul care să vorbească despre ea.

Cu toate că până acum i-am trimis felicitări prin poștă atunci când era ziua ei ori îi aduceam bomboane, prăjituri sau tot felul de surprize de fiecare dată când o vizitam, mi-ar plăcea ca de data asta să-i ofer o bijuterie personalizată de lovebird.ro. Știu că înafară de o pereche de cercei și verigheta de la nuntă nu are alte obiecte de preț, iar pe aceastea le poartă doar la ocazii speciale. Așadar, mă gândesc că o brățară sau un colier cu un pandantiv i-ar completa setul și gestul în sine ar emoționa-o profund.

De fapt, cu cât mă gândesc mai bine, cu atât cred că un colier cu apelativul cu care o alint numai eu ar fi cel mai personal cadou pe i l-aș putea face. În plus, în felul acesta toată lumea ar ști că ea e…maia. Maia mea.

Despre prieteni, familie cu…bloggerițe

După ce am făcut acest exercițiu de imaginație, gândindu-mă ce surpriză personalizată aș putea să-i fac uneia dintre cele mai dragi ființe din viața mea, am fost destul de curioasă să aflu cum gândesc și alte persoane din blogosferă. Mai exact acele persoane care-mi sunt simpatice și pe care le admir pentru ce fac atât în online, cât și offline.

Prin urmare, le-am tras de limbă pe Ana, Claudia, Ioana și Mihaela și am aflat că, în mare, o bijuterie cu numele unei persoane sau cu un cuvânt ce poartă o anumită semnificație este una dintre cele mai populare idei.

Dar mai bine citești tu ce a a zis fiecare referitor la asta:

ana vintura

diana solomon claudia predoana

ioana radu

mihala chirac

Dacă ar fi să intri și tu în jocul ăsta ce cadou personalizat ai face și cui? Sau…poate ai făcut deja asta?

3 thoughts on “Despre maia, prieteni și familie în general”

  1. Când eram mici, eu și sora mea mai mare Aura, am văzut un film în care o mamă îi spunea fetiței ei “I love you to the moon”, aceasta răspunzându-i “And back again”. Ne-a plăcut atât de mult, încât am preluat și noi declarația de iubire, pe care de atunci ne-o spunem / scriem aproape zilnic 🙂 Ni s-a potrivit perfect pentru că sora mea a avut întotdeauna grijă de mine precum o mămică și avem o relație foarte specială. Mi-ar plăcea tare mult să îi dăruiesc o brățară cu o lună și cu una dintre cele două replici iar eu să am una la fel, dar cu replica cealaltă, să fie de fapt două brățări-pereche ❤️

  2. Eu nu am facut un astfel de cadou pana acum, insa am fost norocoasa si am primit la varsta majoratului, de la parintii mei, un lantisor cu pandativ cu numele meu. Este un cadou de suflet de care o sa-mi amintesc tot timpul cu drag. 😀
    Eu bunicii mele i-am spus de cand eram mica Ica – vine de la mamaica <3 si tot asa ii spun si in ziua de astazi.
    Pupici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *