Despre freelancing am început să citesc doar în ultimii ani, pentru că până la un moment dat am crezut că imediat ce ies de pe băncile facultății, voi găsi un super job. Voi sta la un birou toată ziua și voi face lucruri mega creative de la 9 la 17.

Însă, imediat ce am absolvit și am început să aplic în diferite locuri, mi-am dat seama că munca la birou nu doar că nu e pentru mine, însă de multe ori nici nu e plătită pe măsura efortului.

Așa că am făcut ce ar fi făcut orice nerd în locul meu. M-am pus pe citit. Fie că a fost vorba de cărți, fie doar articole de pe internet, am vrut să caut o soluție pentru „problema mea”.

Și mi s-a pus pata!

Deși în afară de practica la revista Universității și un part-time ca librar nu aveam cine știe ce experiență care să-i facă unui HR cu ochiul, mi-am aranjat un CV, apoi m-am pus pe trimis mailuri și scrisori de intenție, astfel încât să compensez faptul că eram entry-level.

Am obținut prima colaborare

Cu un background în jurnalism, am reușit după mai multe mailuri trimise să obțin o colaborare. Astfel, puteam munci de acasă (fix ce voiam!) și să îmi fac un program după bunul plac.

Desigur, în timpul ăsta m-am implicat benevol și în alte proiecte, iar mai apoi am început să urmez diverse cursuri în domeniul meu care mă interesa.

Orice experiență contează

Cât am făcut parte din echipa Goodread.ro (unul dintre proiecte), am învățat foarte multe lucruri. De altfel, toate cunoștințele acumulate le puneam imediat în practică, prin urmare, m-a ajutat enorm faptul că am avut un „teren de joacă”.

Și uite așa, în câteva luni am trecut de la un simplu recenzor la activități ce țineau de social media și content management. Evident, am trecut experiența la CV, pentru că îmi doream să cresc pe nișa asta de digital, iar mai târziu chiar mi-a fost de folos.

Ulterior, pentru că pe Goodread eram o grammar nazi, Adi m-a tras de mâneca în proiectul cu Prima Carte. Ei…și aici mi-am pus ștampila de „proofreader” în frunte și am mai bifat un segment pe care am început să fac freelancing (pe lângă scris).

Cum e să muncești de acasă

Ca oriunde, există părți bune și părți mai puțin bune.

PRO:

  • te trezești la ce oră vrei
  • mânânci când vrei, cât vrei
  • muncești în pijamale
  • nu trebuie să te machiezi sau să te piepteni
  • ai timp să ieși cu Iancu în parc
  • poți munci de oriune
  • poți merge la cursuri și conferințe care au loc dimineața sau la prânz
  • poți să citești, să te uiti la filme, să faci o ciorbă, să stai în oraș până dimineața și să îți permiți să fii mahmur a doua zi

CONTRA:

  • îți dai seama că ai vase de spălat, trebuie să faci piața, apoi curățenie în toată casa
  • trebuie să duci câinele la veterinar, în parc etc
  • câinele te întrerupe că i-e foame, sete, e plictisit
  • te concentrezi mai greu dacă nu ai un program exact
  • ești tentat să te implici în mai multe lucruri, deoarece ai impresia că ai timp pentru tot

Ce am învățat

  • este esențial să îți faci un program „de lucru” pe care să îl respecți
  • un calendar al actvităților este de asemenea important, pentru că te va ajuta să îți prioritizezi taskurile
  • meditația ajută
  • și pauza de ceai, la fel!
  • nu muncești mai puțin decât restul (ba dimpotrivă), însă ai bucuria că muncești pentru lucruri care îți plac cu adevărat

Și serios acum, după ce reușești să ajungi la un echilibru, vei descoperi că e foarte tare să faci freelancing, iar după câteva timp de experiență pe nișa ta, vei reuși mult mai ușor să obții proiecte pe sufletul tău. 

*Acest articol face parte din seria 30 Days Challenge.

 

 

3 thoughts on “Despre freelancing sau Cum stă treaba cu muncitul de acasă”

  1. Buna Diana,

    Cu o intrebare destul de stupida (mostra de ignoranta a unei aspirante la statutul de freelancer, ca sa zic asa) indraznesc sa dau buzna: nu e descurajanta toata partea aceea prea putin “creativa” cu platitul taxelor, drumuri la Finante etc.?

    Multumesc,
    Adriana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *