Până acum ceva ani nu m-am gândit niciodată serios la a avea propriul business. De fapt, știindu-mă destul de împrăștiată, nici nu voiam să aud de responsabilități. Însă, tot citind pe ici pe colo presă economică, dar și observând ce se întâmplă prin social media, mi-am dat seama că sunt martora unui curent în floare- cel al antreprenoritatului.

O fi bine, n-o fi bine

Așa cum am putut observa din articole de specialitate, din interviuri sau chiar direct de la antreprenori la diverse conferințe, ca-n orice poveste există părți pozitive și părți mai puțin pozitive.

Un lucru ce poate trece cu bilă neagră pe lista cu PRO și CONTRA a unei afaceri personale va fi mereu cel legat de bani. Și anume, în primă fază va trebui să faci o investiție despre care nu vei avea niciodată certitudinea că îți va aduce profit. Și asta ne duce la următoare bilă neagră- Riscul.

DAR…

Ai avut vreodată prilejul să asculți niște oameni ce și-au lansat propriul business și sunt pasionați de ceea ce fac? Ei bine, persoanele respective îți vor vorbi cu atâta entuziasm despre job încât aproape că te vor face și pe tine să vrei să faci parte din echipă. Euforia, verva, pasiunea, toate acestea îi implulsionează și îi motivează să lucreze în continuare. Chiar dacă banii nu curg gârlă. Mai ales la început.

Până să mă gândesc însă la modul serios ce pasiune mi-aș transforma într-un business, am hotărât că cel mai înțelept ar fi să-i iau la întrebări pe cei care au pus deja piciorul în prag.

Așadar…

Fiind pasionată de fotografie și tot ce înseamnă vizual n-am avut cum să nu observ activitatea din social media a celor de la Jurnal Fotografic. Așadar, din vorbă-n vorbă am aflat că-n spatele imaginilor frumoase și a cuvintelor visătoare stă un cuplu- o Simona și un Silviu, o dovadă vie a faptului că afacerile au un suflet. De nu mă crezi, aruncă numa’ un ochi pe portofoliul celor doi și ai să te lămurești că businessul nu e numai despre cifre, ci și despre mecanica inimii și chimia dintre oameni. Word. (mic drop- Obama style).

Prin urmare, i-am luat la întrebări, ca să pot să mă dumiresc mai mult cum stau lucrurile cu transformatul unui hobby într-un job. Ba chiar mai mult de atât- într-un job în care ei sunt singurii lor șefi.

1

2

3

4

Așadar, ce-am înțeles de la cei doi antreprenori? 

Cu toate că termenul de afacere este puțin rigid pentru ei, proiectul Jurnal Fotografic este menit să le aducă atât bucuria de a practica zi de zi un hobby, cât și un venit. De asemenea, ceea ce stă la baza micului lor business este pasiunea, dar și creativitatea. În plus, așa cum am menționat și mai sus, o investiție în instrumentele de lucru este esențială– în cazul de față, aparatura foto, cu toate că există riscul ca planul inițial să nu-ți aducă profit. Însă, prima impresie este cea mai importantă și chiar dacă ești la început de drum, e important să ai un portofoliu profi.

Tu ce zici? Te-am făcut măcar puțin mai curios de a testa apele antreprenoriatului?

2 thoughts on “Despre antreprenoriat, business și freelancing (part I)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *