Am avut dintotdeuna o fire băiețoasă, astfel că preferam să joc diferite sporturi cu băieții decât să vorbesc despre haine cu fetele. N-am fost eu cine știe ce microbistă, dar încă de prin generală am văzut eu că e așa o fază cu echipele de fotbal, prin urmare, de bine, de rău, a trebui să mă decid și eu cu cine țin. Apoi, a trebuit să urmăresc meciurile ca să demonstrez că sunt un suporter convins. 

Treaba asta a funcționat perfect cât să nu-mi aud vreodată vorbe cu „ah, e fată, nu știe ea”, dar m-am bucurat repede când mi-am dat seama că nu trebuie să dovedesc nimic, așa că m-am orientat spre alte sporturi care îmi plăceau #pebune. Cum ar fi baschetul.

Anii au trecut, iar eu nu prea am mai avut de-a face cu fotbalul prea tare. Singurele meciuri pe care le urmăream erau cele de volei, la Sala Sporturilor din Constanța pentru că trebuia să scriu știri despre sau cele de rugby pe plajă, unde făceam fotografii pentru ziarul local.

Dar în 2014…

Pentru mine a fost anul în care m-am mutat cu el. Pentru el a fost asta + Campionatul Mondial de Fotbal. Deci așa. Aveam să stau cu un microbist, iar eu aflasem asta în plin campionat. Și astfel, vrând-nevrând, am început să (re)învăț chestiuni legate de fotbal.

Dacă la început puneam cele mai stupide întrebări fix în momentele alea în care toată lumea era cu sufletul la gură, pe parcurs mă obișnuisem să văd meciurile cu Wikipedia la îndemână, pentru a înțelege  regulile.

„I-a ricoșat mingea din cap, de aia a dat gol”- cam astea erau observațiile mele, apoi mă bosumflam că el râdea de mine. Apoi spunea prietenilor. Apoi prietenilor prietenilor.

În timp, am învățat și eu care-i treaba, măcar atât cât să nu mă fac de rușine și chiar mă pregăteam în avans cu bere și chipsuri pentru serile în care știam că se joacă un meci mai important (pentru el). De regulă implica Milanul.

Dar în 2016…

Am înțeles că un meci de fotbal nu se vede doar cu el, ci cu toată gașca de prieteni. Așa că, începând cu seara asta, o să urmărim Campionatul European pe terase sau în puburi. Și știu că o îmi dea un vibe bun treaba asta, pentru că meciurile urmărite la comun mereu fac adrenalina să o ia razna, indiferent de natura lor. Iar lucrul ăsta-l spun pentru că și eu la rândul meu m-am aflat în galeria suporterilor, iar sentimentul ăla nu se prea compară cu nimic.

Prin urmare, pentru seara de 10 iunie, am întocmit planul încă de la începutul săptămânii. Și arată cam așa:

diana solomon fotbal

Iar cel mai probabil ne vom ghida după acest grafic și pentru zilele de 15 și 19 când România va juca împotriva Elveției, respectiv Albaniei.

Cât despre tine, cum te pregătești înaintea meciurilor României de la Campionatul European?

PS: Poate în următorul material scriu despre cum am învățat să joc FIFA și cât de bine mergea treaba asta în unele zile alături de el, un câine tolănit la picioarele noastre și câteva beri reci. #cabăjeții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *