M-am obișnuit de mică să am un program încărcat. Astfel, întotdeauna mă înscriam la diferite cursuri, ateliere sau, când era cazul, competiții de tot felul: baschet, role. În timp, pasiunile mele au trecut de la o extremă la alta, împărțindu-se mereu între artă și sport. 

Când a fost vremea să mă înscriu la facultate, tot nu m-am putut opri din impulsul de a mai face ceva, prin urmare m-am înscris și la un curs de fotografie la Școala Populară de Arte, dar și la o postliceală de Farmacie. Deși alegerea din urmă a surprins multă lume, aceasta avea mult de-a face cu pasiunea mea pentru produsele naturiste și nutrea o dorința ascunsă de a avea cândva propria afacere în acest domeniu.

Așadar, timp de trei ani am mers în paralel pe trei direcții diferite: Jurnalism, Fotografie și Farmacie. În plus, în ultimul an de facultate, pe când îmi pregăteam cele două lucrări de licență, m-am angajat la Cărturești. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că făceam multe lucruri simultan și chiar îmi amintesc că îmi făcusem un orar special, pentru că de multe ori mi se suprapuneau cursurile, examenele sau orele de muncă.

Cum am reușit

În primul rând, lucru esențial în orice ai face, fie job, fie curs, este să îți placă la nebunie. Deci, ăsta a fost secretul meu. Firește că aveam momente când clacam de oboseală sau nu-mi venea să mă trezesc de dimineață, ori pur simplu mi se ura de o anumită materie. Dar îmi trecerea repede.

Al doilea secret: ceaiul

Cum spuneam și mai sus, am avut mereu o curiozitate aparte pentru zona asta a produselor naturiste. Prin urmare, citeam adesea despre proprietățile plantelor. În plus, încă de mică îmi băgam nasul prin borcanele cu ceai ale tatălui meu și de fiecare dată când își pregătea o infuzie îl urmăream cu ochii mari și deja mă imaginam într-un laborator de alchimie cu atâtea ceainice bolborosind pe aragaz și căni din care ieșeau aburi aromați.

Așadar de la el am prins obiceiul ca ori de câte ori mă simțeam lipsită de energie ori aveam nevoie de un moment de pauză să pun de ceai.

Cel mai frumos era când lucram în librărie, pentru că acolo aveam și o ceainărie cu sute de sortimente pe care le combinam în fel și chip. Deci cărțile și ceaiul mereu au făcut echipă bună cu mine. Sau eu cu ele, cine știe.

diana solomon ceai

După ani de zile de testat diferite tipuri de ceai, credeam că știu exact ce îmi place: ceaiul cu floare de tei din curtea bunicii (altfel de ceai de tei nici nu există pentru mine) și ceaiul alb.

Dar ce să vezi…

Când m-am mutat în București am început iar un periplu în căutarea celui mai bun ceai. Și am găsit. Se asemăna mult cu cel alb- era ușor și mătăsos, însă avea cumva un parfum mai delicat decât cel al florii de tei. Și uite așa, am descoperit ceaiul de iasomie, undeva aproape de Universitate, într-un loc care nu îți atrage atenția neapărat de afară, dar când îi treci pragul lucrurile se schimbă radical.

Ei bine, Camera din Față, căci despre aceasta este vorba, m-a făcut pe loc să-nchei această odisee a ceaiului, pentru că, la ce bun să cauți altceva când deja îți place la nebunie ceea ce ai deja în față. Și mie chiar îmi plăcea. Tocmai din acest motiv am revenit de fiecare dată cu drag aici și am comandat mereu același lucru- ceai de iasomie.

Ceaiul: pauza de bine

Cei care nu obișnuiesc să consume ceai în mod obișnuit de cele mai multe ori nu înțeleg acest ritual. Mie una, îmi place să mă bucur de fiecare sorbitură în liniște și să inspir aburii înmiresmați. Încă nu am găsit ceva care să mă relaxeze la fel de mult, iar aroma de iasomie are o notă atât de subtilă încât nu degeaba floarea este văzută în China ca un simbol al delicateții feminine, iar în Persia este considerată o plantă sacră.

Așadar, iată câte povești și simboluri se găsesc într-o singură cană de ceai. Prin urmare, nu am cum să beau din mers, pe fugă sau să cumpăr sortimente de calitate îndoielnică. Este identic cu a citi cărți readaptate după varianta originală.

De altfel, ceaiul de orice fel, nu se consumă doar pentru această meditație de tip mindfulness sau pentru socializare, ci are nenumărate scopuri terapeutice.  Iată numai care sunt beneficiile celui de iasomie:

diana solomon iasomie

Așadar, consumul de ceai face parte din rutina zilnică. Îl beau de regulă dimineața, după micul-dejul și chiar înainte de a mă apuca de scris fie pentru job, fie pentru blog. Mi se pare că e un tonic pentru organism, care mă ajută totodată să mă relaxez și să-mi pun gândurile în ordine.  În plus, o poziție ca cea de content writer poate fi destul de solicitantă uneori, iar atunci când am un program încărcat, o astfel de pauză de bine mă ajută și mă inspiră să creez materiale ce au, asemenea ceaiului, o poveste a lor.

Tu ce faci în pauza ta de bine?

 

5 thoughts on “Ceaiul de iasomie: pauza de bine”

  1. Hei , tocmai te am descoperit si se pare ca avem multe in comun , eu sunt acum anul 2 la o postliceala de asistenti de farmacie, sunt pasionata de fotografie , imi place si sa citesc dar mai presus de toate ador ceaiul , asa ca pe mine m ai convins , neaparat trebuie sa incerc si aacest sortiment , cu siguranta ma voi inscrie si la concura .
    Te astept cu mare drag si la mine pe blog http://lifeismakeup.com/

  2. Avem acelasi ceainic :)) the odds! Si noi suntem innebuniti dupa ceai. Acum de exemplu, dupa ce o sa l asez usurel pe frumosul care a adormit la el in crib, ma duc sa pun de un ceai… Ceai de tei, sa ma pot odihni cum trebuie. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *