Atunci când am începutul procesul #decluttering am scos toate hainele din dulap și le-am împărțit în cinci categorii:

1 | ce port și-mi place

2 | ce vreau să donez

3 | ce arunc

4 | ce vând

5 | ce pot recicla 

Prin urmare, în mai puțin de jumătate de oră am reușit să-mi fac mai mult spațiu în garderobă, iar pe lângă faptul că totul arătat mult mai aerisit, întreg procesul m-a făcut să fiu mai organizată cu lucrurile mele. Astfel că după ce am așezat hainele care au rămas la loc în dulap, mi-a fost și mult mai ușor să mențin ordinea.

Așadar, am păstrat ce mi-a plăcut și port în mod curent (cam 50% din toate hainele), am dat o parte din haine, iar restul, etichetate cu „reciclare” au devenit pe rând traiste de cumpărături, fețe de perne, jucării pentru Iancu, huse pentru boxe sau…alte haine.

Bun.

Acum, partea cea mai interesantă a fost să fac chestii noi din hainele pe care le aveam. Cu unele haine a fost destul de simplu: rochiile au devenit fuste cu ajutorul unei foarfeci și a unui însăilat de amator (încă visez la o mașină de cusut), unele tricouri au devenit traiste din două tăieturi și câteva noduri (pe Pinterest găsești cele mai simple tutoriale), iar tricourile lui mi-au revenit mie, numai că le-am modificat puțin astfel încât să nu înot în ele.

Tricoul lui – maioul meu

Al doilea cadou pe care i l-am cumpărat a fost și mai neinspirat decât primul (primul fiind o carte pe care știam că și-o dorește, numai că, aparent, Stăpânii finanțelor nu e chiar ceea ce îți dorești să găsești sub pernă. Uhmm…oopsie?). Revenind, i-am personalizat un tricou cu un personaj care ne plăcea nouă tare mult din stickerele de pe Facebook- Opi, creația lui Oscar Ospina, un ilustrator foarte fain. Numai că i-am greșit mărimea…Cu câteva numere.

Așa că, deși a fost fun la început să văd cum tricoul îi stă mai mulat decât pantalonii lui Halle Berry în rolul de Catwoman, am decis de comun acord că va deveni față de pernă.

tricou reciclat

Numai că, într-una din zile l-am probat și m-am gândit că dacă bag o foarfecă prin el, aș putea să-l port chiar eu, pentru că printul e mult prea cute. Ceea ce am și făcut. Mai exact, am decupat mânecile și gulerul și asta a fost! Nothin fancy.

De fapt, chestia asta o fac mai tot timpul, pentru că uneori (deseori) îmi iau tricouri de la băieți. Dar asta doar pentru că găsesc numere mai lejere și modele mai faine. Iar atunci când nu tai mânecile, le îndoi de câteva ori și le cos un tiv subtil, astfel încât să nu se desprindă. Easy peasy.

iancu boy

Iar dacă ai un câine enervant prin preajmă, poți să-i pui mânecile decupate în cap, pe post de bentiță și-l faci de râs în public. Că doar de aia există rețelele de socializare. (Iancu, asta e pentru pătura aia pe care ai ros-o aseară. Sper că te-ai învățat minte!).

See? Revenge Recycling can be fun!

6 thoughts on “Ce fac cu hainele pe care nu le mai port”

  1. Eu mai fac hainute pentru pisica mea din hainele pe care nu le mai port. 😀 Si mie mi-ar placea o masina de cusut, dar nu stiu cat m-as pricepe. 😀 Deocamdata ramane la stadiul „vis”. XOXO

  2. Diana sa urmaresti oferta celor de la Lidl poate gasesti masina de cusut. Eu mi-am luat-o de la ei acum vreun an si ceva. A costat 350 lei. Eu zic ca e un super pret. Thumbs up pentru ideile originale! 👍

    1. Săru mâna. Știu ce zici, doar că o prietenă care e mult mai pricepută decât mine, mi-a sugerat să mă orientez spre ceva la vreo 600 de lei, pentru că cele de 300 te cam limitează. De aia mai aștept nițel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *