Săptămâna trecută am fost destul de productivă, astfel că pe lângă job, am reușit să-mi fac timp mai mult de citit. Mai exact, am dat gata trei cărți. Însă, până la recenziile mai ample, mi-am zis să le menținez și aici, la sumar, că poate, cine știe, îți fac și ție chef de răsfoit.

1| Eu o să vorbește drăguț cândva, editura Publica

_DSC0217

Cartea asta m-a captat de la primele rânduri și m-a făcut să râd, fie că eram acasă cu Iancu, fie la metrou. Pe alocuri, Sedaris mi-a amintit nițel de Woody Allen, în sensul că a părut genul care se simte bine în centrul atenției și-i place să vorbească mult despre subiectele care-l pasionează.

De altfel, chiar și atunci când nu excelează într-o anumită activitate (de exemplu atunci când se chinuia să învețe franceza, lua lecții de chitară sau mergea la cabinetul logopedului) nu părea prea stingherit de asta, ba din contră, găsea mereu alternative pentru a se eschiva. Și toate sunt povestite cu mult umor, dar într-un stil care-i vine atât de natural lui Sedaris, încât de multe ori ești luat prin surprindere, pentru că nu îți dai seama dacă e vorba de o glumă sau pur și simplu ăla e modul de gândire al autorului.

2| Un an de studiu, editura Nemira

un an de studiu

Cu toate că nici măcar nu știam că titlul de față doar ce s-a lansat la Nemira, am avut prilejul să primesc imediat cartea. Iar după ce am citit despre Anne Wiazemsky faptul că a fost soția lui Godard, iar întreaga carte este un jurnal ce prezintă întâlnirea cu cineastul francez și o parte din evenimentele importante pe când aceasta studia (sau încerca) Filosofia, am devorat-o în mai puțin de 24 de ore.

Nu știu dacă Un an de studiu va fi și pe placul tău, însă dacă ești fan al noului val francez sau te interesează perioada de la sfârșitul anilor ’60 din Franța, atunci sunt destul de multe șanse să adori cartea.

Mi-a plăcut scriitura lui Anne pentru că nu a avut nimic de-a face cu romantismul ăla dulceag, ci a prezentat într-un mod natural povestea de iubire dintre ea și Godard în contextul evenimentelor din acea perioadă. Asta ca să nu mai spun despre autoare că este pe jumătate prințesă (din partea tatălui), nepoata unui mare scriitor (Francois Mauriac), actriță ( Chinezoaica, Weekend etc), realizatoare de filme documentare.

A, iar per total, am avut senzația că acest jurnal seamăna ca ton cu Adela a lui Garabet Ibrăileanu și puțin cu Lorelai-Teodoreanu.

3| Înainte să te cunosc, editura Litera

inainte sa te cunosc

Cu toate că nu sunt adepta cărților romance, am apucat să citesc cartea de față în weekend, tocmai pentru că aveam chef de ceva…light.

Deși povestea e plină de stereotipuri (el: bărbatul bogat, iubitor de sporturi extreme care are tetraplegie, ea: schimbă într-una joburi neînsemnate, ajunge să fie îngrijitoare lui, pac, pac, se îndrăgostesc)  și am anticipat în mare felul în care acțiunea se va desfășura, Jojo Moyes are un stil simpatic de a scrie.

În plus, cartea te face puțin să vrei să îți ieși din cochilie sau din zona ta de confort, pentru că ți se va reaminti constant că lucruri frumoase se întâmplă atunci când ești curajos.

Anyway, a fost o săptămână destul de productivă, dar momentan îmi concentrez atenția pe Sticletele, pentru că (după o mie de ani), mi-am făcut timp și pentru romanul asta care până acum e de-a dreptul fascinant. Și nu am des părerea asta despre o carte.

Tu ce-ai mai citit? Sau ce mai ai în plan?