Îmi place să citesc. Însă asta nu înseamnă automat că mă bucur la fel de fiecare carte ce-mi pică în mână. De fapt, chiar am câteva categorii pe care le evit de ani buni: biografii și istorie.

Totuși, uneori (deseori) mă simt vinovată că nu fac un efort în sensul ăsta, prin urmare, atunci când a fost vorba să-mi aleg un titlu nou, atenția mi-a căzut pe biografia lui Benjamin Franklin.

Povestea vieții lui

Despre Benjamin Franklin știam minimul necesar astfel încât să nu mă fac de râs într-o discuție oarecare (deși, acum dacă stau să mă gândesc, nu port chiar așa de des discuții cu prietenii despre Războiul de Independență). Însă cartea de față m-a ajutat să aflu mai multe despre cel care a fost de-a lungul vieții tipograf, scriitor, om de știință, inventator, diplomat, politician etc.

Știu, și eu privind lista de „joburi” am rămas surprinsă, însă citindu-i autobiografia am înțeles cum a reușit să exceleze în atât de multe domenii și ce skilluri l-au ajutat. Adică:

Curiozitate. Deși era cel mai mic dintre cei 17 copii ai unui lumânărar, a fost învățat să citească de la o vârstă fragedă, iar de atunci a devenit un împătimit al cărților, ajungând de-a lungul anilor să ajute la constuirea primei biblioteci publice din America.

Perseverență. Pentru că îi plăcea să citească și să scrie, se antrena constant, făcându-și modele propii de auto-examinare. În timp, a reușit ca pe lângă scris, să studieze, tot într-un mod autodidact, și limbile străine (latina, italiană, spaniolă, franceză)- lucru care avea să-i fie de folos ulterior în cariera politică.

| Modestie. Nu a uitat niciodată de unde a plecat și, cu toate că în timp ajunsese la un anumit statut, nu a lăsat ca acest aspect să-l influențeze.

| Simplitate. Câțiva ani a adoptat un regim vegetarian atât din dorința de a economisi bani (pentru a-și putea cumpăra cărți), cât și timp (pe care îl dedica studiului). Ulterior a revenit la vechile obiceiuri alimentare, dar a ales să țină în continuare lucrurile simple: nu organiza petreceri cu meniuri fastuoase, nu consuma alcool in cantitati excesive și nici nu punea accentul pe haine.

| Bunătate. A vrut să fie mereu de ajutor și a servit interesului celor din jurul lui, astfel că s-a implicat activ în construirea primului spital, a creării unui almanah cu informații de cultură generală, a unei universități, a unei poliții orășenești etc

| Dimplomație. De mic s-a educat în așa măsură încât să nu-și impună cu forța punctul de vedere și a învățat să-și asculte interlocutorii, calitate care, alături de toate cele menționate mai sus, l-a ajutat să fie iubit de oameni care l-au reales ori de câte ori s-a putut în diferite funcții importante: director general al poștei, comisar, membru al Societății Regale, colonel, guvernator, președinte al Pennsylvaniei etc.

Cartea

Benjamin Franklin povestea vietii mele

Citind în ultima vreme beletistică modernă și cărți de specialitate, recunosc că mi-a venit puțin peste mână limbajul din secolul 18. Cuvintele alese cu grijă, tonul pios și detaliile precise cu privire la un eveniment (mai mult sau mai puțin important) caracterizează autobiografia lui Franklin.

În ceea ce privește informațiile, trebuie să recunosc că sunt foarte puține de natură istorică, iar pe majoritatea le-aș pune în categorii ușurele de genul:

  • știați că?
  • cum să…?

De fapt, legat de acest aspect, chiar am citit pe Goodreads recenzia unui cititor care a fost dezamăgit de carte și a făcut o paralelă funny care m-a ajutat să-i înțeleg frustrarea. Acesta a spus despre autobiografia de față că este ca și cum John Lennon ar scrie despre viața lui până să-l întâlnească pe Paul McCartney (Războiul de Independență al SUA fiind aici un Paul McCartney al lui B. Franklin).

Știați că…

Mi-a plăcut însă autobiografia și chiar am aflat multe lucruri noi despre B.F. Cum ar fi:

  • a inventat soba deschisă (numită și Soba Franklin)
  • a inventat paratrăsnetul
  • a inventat lentilele bifocale
  • a făcut experimente cu un zmeu și a descoperit că fulgerul este o descărcare electrică

Cum să…

Memoriile lui Benjamin Franklin sunt recomandate pentru oricine vrea să:

  • învețe să-și organizeze timpul eficient
  • să trăiască simplu
  • să fie autodidact
  • să fie diplomat
  • să acorde timp și atenție studiului

Practic, autobiografia de față este un mic ghid către minimalism și dezvoltare personală, în contextul Americii coloniale din secolul 18. Și chiar merită răsfoită.


 

Aceasta este a doua recenzie din seria #4cărți1săptămână. Titlurile alese fac parte din campania ”Cărți deschise pentru minți deschise” și se numără printre cărțile cu prețuri promoționale.

Also, stay tuned pentru că la finalul lunii  voi dărui unui cititor una dintre cărțile de la Editura Herald, iar până atunci nu uita că Te așteptăm în librărie!

0 thoughts on “Benjamin Franklin: Povestea vieții mele (recenzie)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *