În urmă cu câteva zile am citit un articol foarte bun despre diferențele între obiective și rutină. De acolo am prins niște noțiuni foarte deștepte, așa că am să încep să le pun în aplicare.

Ideea materialului era asta: problema de a ne seta niște obiective pe care să le îndeplinim în viitor (cum sunt rezoluțiile alea stupide de Anul Nou pe care nu le respectă nimeni sau toate planurile care încep „de luni”) este total eronată, iar în schimb ar trebui să facem un program pe care să-l respectăm zilnic.

Mai exact, nu îți impune să citești 200 de cărți până la finalul anului, pentru că sunt șanse foarte mari să nu îți duci la capăt planul și să rămâi cu frustrări, ci începe să citești în fiecare zi câte 30 de minute, cel puțin. Sau, mă rog, stabilește-ți un ritm. Ideea acestui plan nu este să dobori recorduri, ci să îți creezi un obicei. Iar conform cercetătorilor, pentru ca un lucru să îți intre în reflex, acesta trebuie făcut neîntrerupt pentru 30 de zile. De aici și provocarea mea. Dar cred că ți-ai dat cumva seama.

Așadar, n-o să-mi propun să scriu sute de articole pe blog, ci doar să scriu din ce în ce mai bine. Motiv pentru care voi începe chiar de azi provocarea celor 30 de zile. Nu de alta, dar sunt curioasă dacă în ziua 31 voi deveni o vicioasă și voi plânge dacă nu reușesc să tastez ceva. Să vedem…

Iar de-o fi să-mi iasă trebușoara asta bine și să confirm rezultatele la care au ajuns acei cercetători, o să încep să-mi formez și un alt obicei pe lângă cel de a scrie zilnic (bine, nu mult, căci asta mi se pare mai important).

Tu ce crezi despre bullshiturile cu New Year’s resolutions și despre ideea de rutină impusă?

Later edit: Am găsit și articolul fain de care îți spuneam la începutul postării. Trebuie să-l citești musai, pentru că e scris cu sare și piper și sigur te va face să te simți inconfortabil. Ceea ce e chiar foarte bine. Aruncă un ochi aici.

44 thoughts on “30 Days Challenge: Day #1. Cum îți indeplinești obiectivele? Nu ți le propui din start!”

  1. Apăi eu cu rutina nu am o problemă. Prefer să o numesc autodisciplină, ordine în program. De obicei cuvântul ăsta în sine are o conotație negativă, dar nu e chiar așa. Să ajungi să ai o rutină, adică un program bine stabilit cu tabieturi specifice, mi se pare mai dificil, într-adevăr. Deci metoda asta despre care vorbești are multe șanse să dea roade la oricine. Baiul e să te ții de treaba aia 30 de zile. Eu am mai făcut experimentul ăsta, dar nu cu scopul de a transforma acel lucru în obicei, ci de a reuși să îmi duc la capăt un proiect. Era unul despre gătit (#LaMineSubNucchallenge s-a numit și l-am desfășurat pe perioada întregului post de Paște cu rețete vegane făcute după blogul cu același nume: „La mine sub nuc”) și, entuziasmată fiind, am anunțat eu printr-o poză cu legume zburătoare care îmi este planul. Treaba a prins foarte bine. Rețetele le postam sub formă de gif-uri inventive cu o descriere amuzantă despre dezastrul (de obicei) pe care îș făceam în bucătărie. Prima săptămână a fost super. Mă și stimula faptul că primeam foarte multe mesaje. Eu n-am blog & stuff (am unul de film, dar ăla pentru film geeks, nu pentru mase) și am rămas surprinsă de tot entuziasmul din jurul inițiativei. După o săptămână, însă, a devenit din ce în ce mai greu. Lumea aștepta gif-urile la intervale exacte și mă simțeam presată. Era mult de muncă, bucătăreala nu mai era neapăra o plăcere fiindcă trebuia să fotografiez procesul apoi ca să animez totul în Photoshop îmi lua iarăși timp. Cu alte cuvinte am eșuat. Nu mai țin minte câte rețete am dus la capăt. Lumea mi-a zis că nu a fost un eșec, că i-a inspirat. Unii mi-au dat unfollow că prea am trecut de la postări cu frustrăr civice la buctăreală deodată :))). Ideea asta rămâne. Am recurs la tehnica de care zici tu, însă presiunea din urma unui angajament asumat nu dă tot timpul rezultate. E drept. Mi-am dat seama că dacă o fi să mor de foame vreodată, mă fac bucătar și m-am salvat. Îmi place și am rămas cu ceva fain în urma experienței, dar gătitul nu a devenit un obicei. Ține foarte mult de obiectivele pe care ți le alegi.
    BOOON. Doamne, cât am scris! Mereu fac așa. Dacă reușești să ajungi până la capăt mai zic așa. Am citit pe Hyperliteratura o super tehnică ca să nu treacă nicio lună fără o carte citită. Citești în fiecare zi atâtea pagini cât are ziua respectivă. De exemplu, astăzi suntem în 30, așadar citesc 30 de pagini. E lesne de înțeles că pe data de 1 nu vei citi doar o pagină, ci mai mult, dar vei citi. Cumulat pe lună, treci de 400 de pagini, deci e posibil să citești mai mult de o carte. Tehnica asta chiar funcționează, dar trebuie să te automotivezi până devine obicei fiindcă atracția e mare ca, înainte de culcare, să dai scroll pe Instagram în loc să citești haha. Gata. Am terminat. Sory!

    1. Îți știu blogul și chiar îmi place. Chiar ar trebui să trec mai des pe acolo. Apropo…știi că există un blog Laminesubnuc.ro plin de rețete vegane? E foarte drăăăgut!

      Cât despre challenge, chiar a fost dificil și pentru mine (nu mai rețin dacă am scris despre asta la finalul celei de-a 30a zi, dar știu sigur că am scrijelit câteva idei), dar la fel ca în cazul tău, oamenii mi-au scris că îi încurajez să-și seteze propriile obiective și i-au inspirat articolele mele (nu știu dacă articolele, cât sârguința).

      All in all, a fost o chestie benefică și tare mă bucur că am făcut-o. Cred că e singurul lucru de genul de care m-am ținut (ahh..+ treaba cu #14ZileInstagram)

      Și, da… am citit și eu articolul ăla de pe Hipera. Cred că de Ruse era scris. Și dacă tot suntem aici, îți poveștidinsertar.com. Ioana (cea care scrie acolo) are niște materiale tare simpatice. Eu zic că ai rezona.

      Chus! ^_^

  2. Ti-am descoperit blogul chiar azi, iar provocarea aceasta de 30 de zile de care te apropii tu de final ma tenteaza si ma sperie la fel de mult. Tare am si eu nevoie sa scriu mai bine si mai mult si provocarea asta ar fi o ocazie buna pentru, cum ai zis si tu, formarea unui obicei. I’ll try to work through my fear :))
    Imi place cum scrii! Spor la treaba in continuare!
    Olga, http://www.coffeebreakinsights.com

    1. Eu sunt lazy ass și greu duc la capăt ceva ce încep. Dar se pare că asta e singura chestie care aproape îmi iese. Probabil mă și responsabilizează gândul că sunt persoane care mă citesc și m-aș simți prost să le dezamăgesc. Daaaar… trebuie să încerci.Vei afla destul de multe lucruri despre tine și vei vedea că începi să ai mult mai ușor idei de postări, printre altele. Apropo, îmi place blogul tău și tonul în care scrii. Nerd stuff, I like this shit. Ca să nu mai spun de ilustrațiile alea frumoase.

  3. Pingback: Ce mă inspira
  4. La mine ajunsese informația cu doar 21 de zile. Macar de as fi atat de consecventa sa rezist la lucruri mari… La cele mărunte mi-a iesit. De crezut in rezoluții nu cred. Stiu ca doar ne amăgim singuri si ca putini chiar isi ating obiectivele propuse la început de an. Cred insa in perseverenta si reușită. De exemplu, acum as vrea sa încerc sa fiu mai calma la volan. Muuult mai calma.. Ca nu mai imi place mie de mine. Ma străduiesc, mai cad in păcat. Dar am sentimentul ca pana intr-o luna voi ajunge sa învăț sa ma temperez, ba chiar sa fiu si mai binevoitoare in trafic…

    1. Aici cred ca tine si de disciplina mentala si inteligenta emotioanala. Cel putin asa cred eu. Dar si inteligenta emotioanala, la fel ca orice alt obicei, se poate antrena. Deci nu e ceva ce atingi in 30 de zile, ci e un lucru pe care il exersezi toata viata. Oricum ar fi, good luck with that :D!

    2. Da poate am divagat de la subiect generalizând. Mea culpa. Dar cred ca orice obicei dobândit pe aceasta cale e o reușită si tine tot de perseverenta fie ea emoțională sau mentală. Si nu, cred ca odată ce dobândești un obicei, nu mai trebuie sa il exersezi. Il ai deja. E acolo, nu te mai antrenezi. Ma rog, chestie de perceptie :). Succes si sper sa iti obții ce iti propui!

  5. Chestia asta cu rezoluții e puțin cam inutilă. E normal să ai așteptări mari și multe dorințe, iar ideea de început nou te incita în a face planuri. Dar nu te ții de ele. Nimeni nu se ține.
    Dar a face un obicei din ceva, e o idee buna. Asa m-am apucat de citit. Mi-am propus sa citesc zilnic o oră. Și asa am devenit dependenta. Deci, keep going. 🙂 Cu scrisul e la fel.

    1. Asa cum scrie si un articol, ideea rezolutiilor incanta pentru ca acestea tin de viitor. Insa prezentul este cel mai bun moment pentru a realiza ceva, tocmai de aceea e esential sa incepi marunt, astfel incat sa te obisnuiesti. Indiferent de domeniul de interes. Spor cu cititul, btw :D.

  6. O prietenă mi-a spus o dată o chestie care m-a ajutat mult: dacă vrei să-ți faci un obicei vechi, leagă-l de un obicei pe care-l ai deja. Nu știu cât de utilă e chestia asta sau dacă dă rezultate pentru toată lumea, dar datorită sfatului ei, am reușit să-mi termin romanul, căci mi-am propus să scriu în timp ce-mi beam cafeaua de după-amiază, chestie pe care o făceam oricum, în fiecare zi. Acum caut, sinceră să fiu, un obicei de care să-mi aleg cititul de acasă, pentru că, deși atunci când sunt pe drumuri citesc destul de mult, acasă nu prea îmi fac timp pentru asta. În rezoluții nu prea cred așa că nu îmi setez niciuna, de obicei.

    1. Nici eu nu mai cred în rezoluții, motiv pentru care trag de mine să-mi formez obiceiuri sănătoase. De asta și încerc treaba cu 30 de zile. Sunt cobai :D!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *