Afară plouă de câteva ore bune, iar eu stau îngrămădită în culcușul lui Iancu, plângându-mă de gâtu’-mi  inflamat și făcând exces de bomboane cu scorțișoară cu gust oribil. Iancu, la fel ca de obicei, mă adulmecă bine-bine, să vadă ce tot mestec de zor și lui nu-i dau. Apoi, văzând că n-o să capete ceva și fiindu-i oricum puțin somn, se culcă iar pe mâna mea.

Stăm lipiți de calorifer, pe o pernă de 1×1, și pe cuvânt că e printre puținele dăți în care mă simțit liniștită într-un spațiu atât de înghesuit. Sau m-or calma oare sforăiturile de bunic ale lui Iancu? Cert e că există uneori momente din astea. Pur și simplu te oprești din ce faci și tragi o gură proaspătă de aer. Sau cam cât de proaspătă poate fi în culcușul unui câine care năpârlește într-o veselie. Și-n timp ce inspiri și expiri adânc, lași toate gândurile să treacă pe lângă tine. Fără să le despici în patru, fără să le dai voie să te influențeze, fără să-ți dorești să ai control asupra lor. Și uite așa, pentru o bucată de vreme, te simți…atemporal.

Ca să vezi, pe cât gesticulam deunăzi spre câine, nervoasă pe prostii legate de #preamultetaskuri/#preapuțintimp, spunându-i că e un ghimpe și că dacă tot face pe el poate să-și scoată singur fundu-l pe ușă să și-l plimbe, CĂ EU AM TREABĂ, IANCU! FACTURILE NU SE PLĂTESC SINGURE!, pe atât de idioată mă simt acum când, pacostea asta stă pe mine și oftează ori de câte am intenția să mă ridic să mă pun și eu în patul meu de om. Da, om care plătește facturi.

Cam cât de naivi nu suntem oare cu toții, tind să mă întreb de atâtea ori, când lăsăm problemele casnice sau de la job să ne afecteze, să ne urâțească și să ne învenineze? Eu încă-mi învăț lecțiile. Și am noroc cu Iancu, recunosc. Pentru că cea mai mare parte a vieții noastre ar trebui să se concentreze pe a fi fericiți. Pe a ne bucura de joacă, de mersul în parc, de mâncare și de gustările (recompensele) dintre mese. Cu cât mai simplu privim viața, cu atât avem mai mult timp să-i observăm complexitatea.

Oh, hai, că m-am drogat cu bomboane cu scorțișoară.

Oricum. Voiam să zic că un Iancu nu doar că e bun la casa omului. Dar e inima acelei case. Și de asta am și început de câteva zile să lucrez la cartea despre el. M-am gândit să scriu și aici, că am citit eu nușpeunde că odată ce anunți o chestie în public, te simți mai responsabil și mai motivat să te ții de chestiunea cu pricina. Și na, de asta zic și eu.

Apropo, cu ce trece gâtul inflamat? Că le-am încercat aproape pe toate…

giphy

0 thoughts on “#ViațacuIancu”

  1. Draga de tine,

    Sper că te simți mai bine acum, la două zile de la publicarea articolului. Apropo, foarte fain ai scris și zău că-mi ești din ce în ce mai dragă. Adevărat este că animăluțele astea (fie câini, pisici sau 2-în-1), chiar ne fac viața mai frumoasă și ne învață multe lecții despre simplitate, liniște și chiar despre noi. De aceea, îți doresc doar zile cu inspirație transformate într-un bestseller cu Iancu în rol principal. Acum am să mă retrag, că mi-ai dat un boost să mă apuc și eu de carte cât despre gât, încearcă miere amestecată cu zeamă de lămâie și propolis. Get well soon. Hugs.

    1. Am tot încercat variațiuni cu miere…se pare că ceaiul cu lemn dulce mi-a făcut cel mai bine. Am băut juma’ de tonă.

      Mulțumesc de apreciere și, ca de obicei, e reciprocă treaba. Spor cu toate proiectele voastre frumoase (+cartea)! :*

  2. awww, so so cute! Mi-ai dat un boost de inspirație acum și mă apuc să scriu despre Poca (btw, ai văzut că am făcut categorie nouă pe blog… e goală încă..:)))
    Pentru gât este ceva miere cu propolis la farmacii – spray natural, românesc chiar – Gâtuleț fericit 😀 Sună weird, i know. Btw, merge și pentru câini! :))) Poca este acum sub tratament 😉

  3. Și eu am anunțat, m-am apucat, brusc m-am oprit. Acum e ”pending”-ha,ha,ha-. Dar ție îți urez succes și spor la scris! Pentru gât, honey, suferință 7 zile sau un tratament cu propolis + miere + nițel alcool-face minuni, îți va trece în aproximativ 1 săptămână :). Ne uităm des la instastory-ul vostru și am constatat împreună cu Alex, că Iancu e mai-mult-decât-un-câine (undeva, deep inside se ascunde și o pisică).

  4. Off Diana, I so feel you! Sufletelul de langa tine nu te lasa sa te enervezi, sa te agiti, cred ca e suficient sa te uiti in ochii lui si sa-ti treaca orice bruma de suparare. 😃 Spor la scris 😜 si incearca dropsurile Flu End…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *